PSALM DE LINĂ PSĂLMUIRE

Tags

, ,

12512646_10207197351626606_5575638833064999563_n

Eu trebuia prin codri, în alt veac să-mi sparg jirul.
De ce să duc în spate, heraldic, lumea acră?
Voi știți ce-i frumusețea, de-nțeapă trandafirul?
Nu-n suferință-i noima ființei de-a fi sacră?

Orice-nflorire-i rană, ce răsărit nu doare?
S-o spună Răstignitul, ce a văzut cu spicul?
Cenușa de-a ars iadul e jertfei cină,-n floare,
Sub lăcrimar aripa și-o crește borangicul.

O, cuvioasă hoașcă suflând doar pluș din iască,
Fără clempuș la bârfă, certând de cer turcoazul…
Doar cel ce-a băut focul, de dragoste vorbească,
Regină este marea, de are prinț talazul.

…tu-nșoaptă-mi la ureche cum norii se fac neamuri;
Azi noapte, lună plină, mi-ai adormit în ramuri!

 

PSALM PE LÂNGĂ BLAISE PASCAL

Tags

, ,

fefcc8b5bd3ef7ed322774ec89539d88

Vorbesc ca-ndrăgostiții, în rest – copac de treabă!
Îmi face curte vântul, metafora și vinul,
Joc șah cu moartea seara, și-o fur pe sub silabă.
Tristețea-mi preferată o beau numai cu pinul.

Dau bir la toți castanii, ca-n vremea otomană,
Măruntul timp ce-mi curge, uium de-argint din ornic.
De nu știi nebunia, cum vrei să-mi cânți în strană?
Iubirii niciodată nu i-am rămas datornic.

Nu mă-nțelegi?! Desigur, dezmățul nu-l deretic,
Când apa-n primăvară, osană-și vrea talazul!
N-am îndrăznit ca roza s-o corectez cu-n petic,
Nici iarba cum să-și țină peste mormânt plaivazul.

Vecia știu cum doare, ca zărilor șuvoiul;
Cum trestie de cuget, când mi-e din foc altoiul?

PSALMUL CE-A FUGIT DE PLATON

Tags

, ,

9f3028d1a72ed12528c86409ef522a75

Nu-și toarce primăvara din glod și mâzgă fastul,
Și crin, dansând pe ape, din mlaștină și viciu?
Cum, Platon zice, trupul c-ar fi la duh balastul?
N-a cunoscut bretonul divinului supliciu?

Când Cel-Înalt iubește e pururi în răsfrângeri;
Argilă ia în palmă și-o subție-n oglindă.
Nu cerul, din țărână e templul pentru îngeri,
Ideile căzură, ne-având ce să aprindă,

Că ori și cât de pură-i năluca din idee,
Precum e fumu,-i stearpă, nimicului comarnic,
Dar când iubești, urzica tresaltă-n orhidee,
Că inima-i cu vinul, cel mai slăvit paharnic.

Nu crezi că omu-n toate e-al Cerului răsfăț?
– Mai bine-ai stinge lampa, alt Platon să te-nvăț!

PSALM ÎN INTERIOR DE CRISTAL

Tags

, ,

cristales

De noaptea ar fi lipsă, cum ne-nșelăm de moarte,
Ușor i-ar fi iubirii să-i spulbere nălucii,
Dar damful lor pătrunde prin gardurile sparte,
Cum ciung mai simt în palmă străpunsul tău și-al crucii!

De pietre prețioase, nu prea te-arăți avidă,
Trufașe, chiar și razei-‘i divulgă-n târg păcatul,
Străfulgerând cu verde ca ochiul de aspidă.
De ce ascunzi în gene ce ți-a visat agatul?

Ce luminoasă-i noaptea, și-adânc – privighetorii!
Dintr-un străfund se-aude a Mirelui trăsură,
Că nu degeaba marea își țipă-n bolți cocorii
Din trâmbița cu aripi, scăpată din Scriptură.

Pe umăr lină-ți capu-n dezmierdul de aldină,
Ca-ntr-un cristal, sonetul ne va-mpietri-n lumină!

PSALM SPOVEDIT SUB PSALM

Tags

,

barfa2

– Mă sinchisesc de bârfă cât de-un blacheu de cizmă,
Da’-mi pasă, cel cucernic, că-n ciudă-mi bea leșie.
Îndrăgostit sorb vinul, nu borhot fiert în pizmă,
Că eu cu mine însumi suntem împărăție!

Iar inselor pozânde, sub strai dosind o Franță,
Las moștenire-n diată, spre limba clevetindă,
Dohot destul să ungă spurcovnica lor clanță,
Și ce-au cântat de mine să scrie pe oglindă!

De-ajuns ni-i luminânda, sonetului tărâmul,
Iar dacă tot sunt rigă, heraldic cum vrei semnul?
Deasupra-ne aseară ne-a înflorit salcâmul
Precum un scoc de flaut ningându-și lin pielmul.

Frământ de lut, spre cine, Olare nemitarnic?
– Spre înălțarea-n cupa regală de paharnic!

PSALMUL DE ISTORIE

Tags

,

pinterest

Melc în sideful buchii, mi-ar fi cu mult mai lesne,
Pe porțelan, sub streașini, să-ndung cu dolii cercul!
Tu cui îi joci eclipsa, cu aurul la glezne,
Când pod spre altă lume înalți dintr-un tubercul?

Zâmbești, că ispitire fu îndelungul yugii,
De lași obrazul lunii, să i-l sărute sânii!
N-oprești talaz cu sfatul, ori cât de duri i-s drugii,
Că numai focul naște divinitatea pâinii.

De ce mă-ntrebi, iubirea, de-i neam cu mărăcinii,
Când toți o desemnează în cupidoni cu arcul?
Cărbunele e tată și jertfă a luminii!
Cerca sărmanul Platon, din lut, să-i spargă țarcul,

Uitând că nu turbinca, și nici Ivan, pohonțul:
Imperiile, pe hartă, le-a scris doar cârlionțul!

PSALM DIN DRUMUL ROBILOR

Tags

, ,

calea_lactee2-high

Cetăți, imperii, javre… Firavul ac al ierbii
Trufiilor din colburi le-mprospătează slava.
‘Nainte-a-și bea privirea, ni se închină cerbii;
Cu cât mai aspră-i moartea, mai scumpă-n pluș otava.

Pe prag lăsași însemnul, ce-n limba lor, migdalii
Crai-Nou ar vrea să zică, nostalgic revenirii.
Castel și templu nunții, porfiri îşi țes coralii,
Zidind pe-azur doar flăcări și rănile iubirii.

Din cicatrici se-nalță, prin moarte, palmierul;
Plecatului, pecetea-i rămâne-n remușcare.
Din pielea pentru hamuri ia teacă junghierul,
A dragostei măsură e-n tot ce plânge marea,

Cărarea-i de rubine, pe sub apus, ni-e cheia:
Când inima-i în noapte, din cer își ia Lacteea!

PSALM DE PRIMENIRE

Tags

,

Silk_Road01

Împărtășesc cu vântul, în vesel salt, ciulinii.
Un greier dă s-adoarmă citind Garcia Lorca.
Băui Fără-Hotarul, trei nopți, cu beduinii…
Muierile prin corturi cârpesc cu aur smiorca,

Dau lustru cataramei, străluciul de căpestre.
Pe unde-i hanul nopții, nu-mi întrebați simunul?
Nisipurile roșii cer os domnesc din zestre,
Din cămilari, oglinzii nu i-a rămas niciunul.

Mă-ntorc s-aduc tezaur apusului, și totuși…
Harapule, pur sânge, înhaţă-mi din jăratic!
M-așteaptă Riga-Verde având în stemă lotuși,
Când cel mai rău din drumuri, mi-e sub belciug ostatic

Sonetului… Prințesă, năstrapă de absint
Salcâmilor, bea-mi floarea pădurii de argint!

 

PSALM CU TOARTĂ ȘUGUINDĂ

Tags

, ,

Doc1-page0001

”N-atinge violetul înmugurind din flaut,
Bea-i din cafeaua neagră, blestem de-i porțelanul.
De pe-un teren de fotbal, ni se tot strigă: aut!
Ori câte ori clipește la gâtul tău mărgeanul.

Ne-o fi trăit, crezi, stampa cu pielea-apusă-n ceară?
Obscur… Ne’ngăduitul… Șters vechi din palimpseste…
Sub lună-a fost sărutul? Lin, buclei de țigară
Apleacă-i albăstruiul părerii c-a fost este.”

Deodată, a cascadă râzi până-n miez de sacru:
– Hello! Prin care lume? Și-n vis, la care stână?
– Ah, tocmai te prinsesem, ca personaj de teatru,
Cu-n beduin, deșertul, și ochii tăi fântână.

– Shakespeare-ul meu, hai, spune-mi, sfârșitul cum arată?
– De nu-nchizi ochii-l fură cea mai frumoasă fată!

Tags

Autor, Leopold Adler 1948-1924

Foto: Leopold Adler (1848 – 1924), copil in costum popular romanesc

DENIE
Din nou îs copil – primăvară cu denii –
Miros de salcâm, de pelin, de urzici,
şi mama îmi dă iar cămaşa cea albă
cu jocuri de crini înflorind în arnici.

Chiar lacrima lunii aduc din prisacă
arzând peste slovă în mâni de monah.
Mă’nchin cu mălinii şi -Ti pun lângă cruce,
adus de la stână, un fluier valah.