image
PSALMUL LEMNULUI  DE NUNTĂ

Dă-mi aripa-ți, Iubire; cu cer, hrănit e cerul!
Sfâșie-mă de umbră până la os de soare,
Risipa de țărână miroase precum gerul.
Nu-i în ceaslov divinul, ci-n ghiara-Ți răpitoare!

Cum focului, din jaruri, o flacără nu-i scapă!
Crezi, inima degeaba fu Evei începutul?
Nu din pământ, din coastă, sânge a curs și apă,
‘Nainte de-a fi luna a luminat sărutul.

Ești miezul meu de noapte, cămară mi-ești și Mire,
De dor, îmi simt cuvântul, de ghimpi mușcat. Călcâiul…
Coroana Ta de nume, sunt spinii Tăi, Iubire;
Mai udă-mi trandafirii, cu norul Tău, dintâiul!

E Frângerea-de-Taină, nu-i din jertfiri pretinse,
Că Lemnul e al nunții și-al brațelor întinse!

Dumitru Ichim
26 iulie 2016

Psalmul de sub lutul crucii

imagePPSALMUL DE SUB LUTUL CRUCII

Să mă compar cu Tine-i mai rău ca blasfemia!

Nici cel ce-a fost Luceafăr, fecioara dimineții,

N-ar îndrăzni, și totuși, Vecin al meu cu via

Te chem la vânătoare, cu slova și ereții,

 

Să prindem nărăvașul gând ne-nvățat cu țarcul

Ce-Ți calcă peste hatul olaturilor Tale.

De ce fără ispravă-i capcana Ta și arcul?

Nu-i vinovat Olarul de-argila rea de oale?

 

Când ai făcut pădurea atât i-ai zis, să cânte!

Și nu crâcnește frunza, poieni, privighetoare,

Dar lutul meu s’-aleagă pe cine-l vrea la trânte?

De nu știu s-aleg voia de ce mi-ai dat-o oare?

 

Că ai văzut Tu însuți dând firea-mi lui Iisus,

Nu gândul Lui pe cruce, ci inima i-au pus!

 

 

PSALM ADUS DE INOROG

Tags

, ,

4001078

Faci dragoste, ca pâinea, că-n amândouă-s frângeri!
Nu-i focul ce dă gustul din sfânt frământ de cocă?
Că jertfa de lumină e când din cedru sângeri,
Iar lacrimei, ca Moise, slobod îi dai din rocă.

Dar de ”făcutul urii”? Ce vorbă hodoroagă!
Doar numai un nepismen Ți-ar pângări amvonul!
Alchimizezi poșirca în fagur ce se roagă?
Poiană-n ziua-a opta Ți-adoarme octogonul.

Aseară inorogul veni din iaz să beie…
Ce-i rău dacă realul vrea basmul să-mi culeagă?
Că-n sâni răsfățul lunii îl ții ascuns sub cheie,
Miroase-a floare coasa, când spun cât mi-ești de dragă!

Iar celui ce Grădina ne-a-nchis, dau sfat și rogu-l:
Din fânul de iubire trăiește inorogul!

PSALMUL TÂLHARULUI

Tags

,

AntimisPoienileIzei_(3)

De unde vin? Ca vântul, nu mi-ai răspuns vreodată,
Ești zilei mele Ziua, dar nopții-i sunt însemnul.
Rotit-ai timp spre spațiu, dar gându-Ți, prima dată,
Când m-adună în nume, precum în fluier lemnul?

Puteam să-Ți fiu seraful, gândacul, sau caisul,
Dar Tu din coasta Evei, spre-a da Mariei tronul,
Desfășurași prin mine, larg, stepei, antimisul,
Spre-același țărm să-Ți plângă și macul și odgonul.

Acolo mi-e limanul înnegurat din bucium…
Vedeți cum floarea neagră e prealuminii cușcă?
De-n pânzele-mi de lotcă nu-mi urlă ceru-n zbucium,
Cum să cârpești Iubirea, de cuiul nu o mușcă?

Că dragostea nu-i buchea, uscându-se-n Scriptură,
Ci e tâlharul care pe Dumnezeu îl fură!

PSALMUL LA INTRARE ÎN PSALM

Tags

,

lepros-260x300

Iubim până la vorbă, în rest rămâne piatra,
Din marmora de-alături, lăsăm ce vezi – o stană!
Romanța de sub dafin, din insula Sumatra,
Rămâne-o strălucire pe coapsa de castană.

Jurat pe floarea neagră, sau schivnica durere,
Sau sâni ce chiar pe diavol îl scot din minți și-ațâță,
Nu-i dragoste, ci mofturi moftindu-se-n muiere…
Și totuși despre Pâine găsești grai și-n tărâță!.

Păcatelor de moarte le-am mai scornit vreo șapte,
Pe unde gându-i hăisa de-a meșterit cu cariul…
Te-am pângărit Iubire, Tu singurul din noapte
Ce n-ai scuipat pe mine, lepros și preacurvariu,

Și-n schimbul lapidării, i-ai prins sub grea poruncă:
De n-ai iubit o dată, ia-ți inima și-aruncă!

 

PSALMUL NAȘTERII DIN COASTĂ

Tags

, ,

1Finearts

Pui zestrea Ta în sâmbur, cocon de lemn, ca scrinul,
Pe care tigva noastră nu și-ar strica paraua;
Din gâlma unei cepe, tăriei grai dă crinul
Și-n bob ascunzi alături și ața și andreaua.

Ieri m-a-ntrebat cocorul, ceaslov deschis al zării:
Când nu era acasă, cum I-ai furat apusul?
Tu, cel mai prost din vânturi și repetent al mării,
Ce depeni și-astăzi firul cu sturzul și cu fusul!

De-atâta frumusețe, cum să nu-ngenunchi fricii,
Chiar și în plânsul râmei – algebrele Iubirii.
Iai de la sâni rotundul, spre templu rândunicii,
Şi-n vin zidindu-mi cerul prin patima zdrobirii,

Cu Tine suntem nuntă, prin moartea cea mai castă,
Precum Adam pe Eva, purtai potiru-n coastă!

PSALMUL DIN LIVADA CU MĂSLINI

Tags

, ,

5160-6825-63707bb89b77bbc35e3758543813ed50869b4f14-644d196d179582b4b5bce79063bad8d7_small

”Iubite, din Cântarea Cântărilor, ți-s roaba!
N-ascunzi sub borangicuri frumseți de lună plină,
De arde-n flori migdalul nu-i poți spori podoaba,
Că fără preț e mustul ce-a stors din lut lumină.

Pe unde îți porți turma apusurilor roșii,
Mieluț purtând în brațe cu lână ca Hermonul?
Iubește-mă ca vântul smulgându-și chiparoșii,
C-o dată-i beat de ceruri, divin psaltirionul!

Înfrunză-mă-n săruturi, înfremătând măslinii,
Că-n verdele de flăcări dă auru-n porfiră!
Din cedru ni-i cămara, bea-mi nopțile luminii,
Și rodiei povestea cum buzele-o rodiră!”

”În inimă te-ascunde, mireasm’-a ei și-mi cântă…
Se-aud pe-afară gloate, închide Cartea Sfântă!”

PSALMUL SPRE HERMENEUTIC

Tags

,

3006b354f1dcd798fd0994544fccda3b

Și-n apă-Ți este focul, nu-n curcubeu vezi fumul?
Doar mințile chiorâște Îți cântăresc tăciunii,
Azi inima-nflorește că-i simt din răni parfumul,
Din scrisul de sprânceană ce încă-l ştiu lăstunii.

Străina Ta splendoare, întreagă n-o da râmii,
Precum feriși pe Moise – zăbranic cu apusul.
Nu-Ți cer măslinii sacri, trimite-mi doar salcâmii,
Deasupra mea să-mi ningă-n fiorul alb nespusul.

Când luna Îți adoarme ca un mieluț în poală,
De ce n-ai grăi humii adânc neprins de carte,
C-asemeni ca-ntr-o scoică – împărăteasca-Ți boală,
Rodit-a în Treime dor omenesc de moarte?

Vrând să Te prind în nume, Te-aud pe sub cuvinte:
– Tot căutați Iubirea prin vorbe și morminte?

 

PSALMUL PLOII PESTE MARE

Tags

, ,

1396049_550311915037933_314848_n

Traversă cu traversă – ceas al singurătății!
Prin amiros de păcuri, ici colo romanița…
Pe-aici dădea spre lume peronul alteidății,
Cu halte și cantoane cum le-nopta penița.

Sub care gând fu gara-mi cu oameni și batiste?
A fost îndrăgostită de tace-n geamuri sparte,
Purtând polenuri negre din fum de ametiste
Când ea îmi rupse cerul, mergându-i mai departe?

De ce-mi vii azi cu ploaia pe necuprins de ape,
Când ars mi-a fost pământul, și grâul, și tabacul?
Și mi-a răspuns Iubirea: ”Te-am vrut și mai aproape,
Cum nu-nțelege firul cârpitului cu acul,

Că-n cruce buturugul, spre-a fi deplin traversă,
Se cere mării tale, torențial, aversă!”

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 351 other followers