Psalm de- al spusului de Sus

image

Cu tine-n brațe ceru-i de trei ori mai aproape,
Chiar dacă ochiu-ți poartă veninul florentin.
Eternu-l liberează, prin ora ta să scape
Tristeți ce-au fost podgorii, și-acum pe buze-s vin.

Ne-apropiem de-acasă, n-auzi prin stele câinii?
Ca boarea-i, lin alintul, din reavăn de păduri,
Diseară-mbrățișarea va fi frământ al pâinii,
Trăsurii înhămându-i mestecenii mei suri.

Ni-i lutul bun de oale, vioara fi-va roată!
Ia-i duhului tot spusul și toarnă-l din sărut,
Întregii lumi dau chiot – cea mai frumoasă fată,
Crăiasa mea, m-o duce în brațe ca pe scut!

Se înfioară psalmul, lumini și-apleacă sânul!
În cântecu-nserării,  miroase-a ceară fânul…

Dumitru Ichim
23 august 2016

Psalmul ce incheie psalmii

image.jpeg

De ce nu-mi iei apusul însplendorând rubinul,
Că-s pregătit ca piatra spălată lung de flaut?
Tristeți? Sunt fără praguri vreo cheia să mai caut,
Aprinde-n loc de lampă, vecin cu pâinea, vinul!

Din nevăzut cărarea va fi din cântec – fumul,
Nu-Ți mai găsesc prin lume nici plâns, nici întrebare,
Mă chemi cu pescărușul de dincolo de mare,
Sfințit să-i fie focul pe unde-i doarme scrumul.

Cum Te primise Tata! Aveai pământ sub unghii,
Așa cum se cuvine unui țăran și mire,
Îi aduceai sămânță din prima Lui iubire…
Alege-Ți din sonete cel mai frumos să-l junghii,

Ca de Florii Te-ntâmpin înfremătându-Ți palmii,
Flămând de-i măgărușul, dă-i fânul meu – toți psalmii!

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario
PSALMUL CE ÎNCHEIE PSALMII

Psalm spre inceput de nunta

image

 
Cu arc făcut-ai roza, spre-a-ndepărta păscutul,
Scripturile Iubirii  sunt cuiele și spinii,
Frumsețea nu dezmiardă, în scoică-auzi durutul,
Nu suferința-n toate e geamăna luminii?

Cum să Te caut bolții când mi Te-ai dat suflării,
La colț de veac cerșindu-Ți  tăria-ntr-o miridă?
Bob de nisip Ți-s ușă, liman și prag al mării,
Eu, ultima tristețe din strai de crisalidă.

Proorocească-mi iarba cum fi-voi după treier,
Spre vânturare-i umbra, și pleava, și nimicul!
Tu-ți vei pleca genunchiul spre-a săruta un greier,
Așa cum pentru Mire bea-ntâi din moarte spicul.

Putea-vei să-ncepi nunta fără de mine oare,
Tu, care-ai pus lumină în cuib la fiecare?

Dumitru Ichim

Psalmul mersului pe mare

image

Vruși acatist din mine, și-Ți gem ca o furtună.
Ascuns-ai, unde, cheia? Sub care prag al lumii?
Ți-s tot mai verde-n cheamăt, din nelumiri de strună,
Cântând pe-aceeași limbă cu-Omar, Serghei și Rumi.

Dă-mi zbor din porumbelul, genuni roind prin cețuri,
Oprit în alb, eternul, cristal și helix scării…
Să nu îmi cerți cu-anatemi smochinul, nici cu-nghețuri,
Că Te iubesc ilogic, urcând talazul mării.

Iubirii n-oferi hamuri, ci tavă cu jăratic,
Întreg oceanul legii-‘i dă, lege nouă, geana.
Fă litera să zburde-n sărut de foc, sălbatic,
Spre-a fi prea sfântă cupă a mirilor  din Cana.

Cum poți, atât de aur, din plâns să-Ți faci zăvoare?
Trimite-mi porumbelul cu semnul de-mpăcare!

19 august 2016

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

 

 

Psalm ramas a fi diata

image

Din frunze – o părere c-au fost cândva psaltire
Citită pentru verde spre ai fura absintul!
Din scrinul cu sonete, pe cel dinspre iubire
Alege-l pentru iarnă, cernând pe-arini argintul.

Plec, după moft, țărânii să-i dau puțină moarte…
Cu sâni umflați, corăbii m-or duce-n țara mică.
Ca să nu uit de ochii ce basmu-nchid în carte,
Citește-mi din ceaslovul cu scris de rândunică.

Te urcă-n șa, domniță, că menestrelul rogu-l
Obrazul să și-l pună pe tropicul viorii,
Sau dintr-un corn să plângă, să vină inorogul
Cărarea și-mi amurge pe unde curg cocorii,

Iar vinul de vărsare-al îngropăciunii faste,
Păstrează-l pe diseară, nu-l da țărânii proaste.

Dumitru Ichim

18august 2016

Psalmul pe- altar de operatii

image

Pe unde-ar veni dorul de inima-i cardia,
Și cum fiorul sacru-i redus de-angiogramă?
Când buzelor dai vinul, gustându-i podobia,
Mă simt ca la Cetate, cum corn prelung ne cheamă.

Pronaos de mesteceni,deasupra-mbrățișării!
Hai, du-mă pân’-acolo, de moarte frică nu mi-i,
Azvârle-n spus ghiocul ce-a plâns durerea mării…
De ce nu ne pierdurăm, atunci, prin fundul lumii?

Ne ispitim de-a timpul, cu nepermisul aur,
Striviți de el, sau ducem un altui ins povara?
Cumva, ca peste iazuri, cumulonimbus plaur,
Că-l vezi deopotrivă cu duhul și vioara.

Alb-iarnă ni-i salonul, pereții lui – morfina,
Pe monitor cardia cu-n arc vâna lumina!

Dumitru Ichim
16 august 2016

Psalmul carutei de lemn

image

Izvodul, dinspre curgeri, ca înspre vârf întrebu-l,
Dar nu cu vorba moartă, cum dăscălesc vlădicii,
Ci cu fiorul sacru al sângelui și-al fricii.
De ce, de robul humei, îți tot declini Horebul?

Îți iei plus optu-n haos, și golu-mi lași, Tu făr’
De gard cum vrea ceairul, scrii rațiuni în toate!
Te-nsâmbură lumina-n apus plin de carate,
De Te-am zărit în undă mi-o tulburi cu un nufăr.

Dincolo-i mai dincolo! La mii de cârji, strict – drumul!
Nici soarelui averea n-ai dăruit întreagă.
Deplin, Te-arată noaptea, a întru a se roagă!
Tot ce Ți-am scris cu pana, a fost pe vânt, ca fumul,

Că numai doar Iubirea prin Dumnezeu Te suie:
Te-am înhămat, căruței de lemn, cu patru cuie!

Dumitru Ichim

12 august 2016

 

Psalmul intoarcerii din Emaus

image

Stingând în carne ghimpul, de trandafir, cu neamul,
Spre asfințit dai umbrei alean de majestate.
Rubin nu-i încă mustul de mă mai doare hamul,
De mi-au rămas pe câmpuri, nescrisele bucate,

Că-n loc de opalinul străluci de pe tiară,
Sporitu-Ți-am coroana cu gotica și spinul.
Când templul se va-nchide, va fi târziu de vară,
Neadormitul greier însfredelind pelinul.

Din țări de peste apă (cui fusem origami?)
Va fi întors, în vorbă, plecatului departe.
În loc de clopot, codrii m-or îndoini cu ramii;
Sălbatic pin, de umbră, când duhul și-l desparte!

Rășini de nard vor arde, turnând tăceri ca paus;
Coboară de pe cruce, ne-ntoarcem în Emaus!

Dumitru Ichim

10 august 2016

Psalmul ulciorului de nunta

image

E miez de suferință-n splendoare și durere,
Ca șoapta ce pătrunde până-n rărunchi de dor…
De unde-ai luat-argila-mi ce-atât de-adânc Te cere,
Din nou să-Ți soarbă palma cu cântec pe ulcior?

Amarul Tău mă cheamă din orice amăruntă,
Că-Ți sunt deopotrivă netrebnic rob și-augur,
Frământă-mă, sunt coasta din primul om, fii nuntă
De frângere și flăcări pe-altar de Yom Kippur,

Dorescu-Te ca Mire-n a cedrilor cămară,
Ți-s candelă aprinsă ca firea Ta de foc!
N-auzi, în loc de clopot luceafărul de seară
Sunând în aur denii ce-au plâns în busuioc?

Trimite-mi porumbelul cu creangă de măslin,
Destul Ți-am fost zdrobire, mă soarbe-acum, Ți-s vin!

Dumitru Ichim
10 august 2016

Psalmul amintindu- mi seara

image

Nu-s spinii ce o apăr când roza Te adoră?
Altfel rumegătorul pofti-o-ar ca nutreț,
De-n smârc nu Ți-am fost lotus, făcui din stuf manoră,
Mă iartă, pentru ghimpe, izvod de frumuseți!

Tot trupul mi-este rană, până-n rărunchi, rovina!
Din pajură, cu umbră, hrănește ochi flămând,
Că urlu după Tine, ca fiara, ca jivina,
Mi-e sufletul mireasmă, a pinului plângând!

Când înflorești în îngeri, e-n Tine vreo schimbare,
Cum înspre iesle, fulgul ia forma de Crăciun?
De n-aș fi eu nisipul, unde-ai dormi ca mare?
Strălimpezește-mi ochii, Iubirea să-Ți adun!

Că și văzduhu-i altul de plânsu-l-ai prin flaut,
Durea-m-ar de-ai fi singur, lăută fără laut!

Dumitru Ichim
9 august 2016

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 357 other followers