• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: August 2012

PEISAJ BUCUREȘTEAN

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

corbul, felinarul, orbul, pensia lunii

PEISAJ BUCUREȘTEAN

Pe felinarul meu
s-a aciuat un corb.
Lângă mine –
cerșetorul orb.

”S-a sinucis bâtrânul lampagiu
din Cartierul Romb”,
îmi zise corbul
scăpând aripa nopții
pe felinarul chiomb.

Vecinul meu cerșetorul,
orbul,
tot mângâie un câine pripășit.
Din Cișmigiu
se-aud țipând păunii.

Intreabă corbul:
”Din ce trăiești, moșule?”
Răspunse orbul:
”Din cerșit și ( bâjbâind cerul
cu toiagul alb)
din pensia lunii.”

AVEM DE TOATE, CHIAR ȚARA DE VÂNZARE

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

ȚARA, poezie, treizeci de-arginți

AVEM DE TOATE, CHIAR ȚARA DE VÂNZARE

Agenția de știri Agerpress
a anunțat aseară
că Fondul Monetar va pune la licitație
o țară
demult incomodă ca nație.
Data?
Ca la orice vânzare
se cere recondiționare,
la vreo trei scaune
ce-au început să miaune,
la voievozi și umbre de
hotare ce par șubrede.
Fondul Monetar își acuză directorii blonzi
că și-au furat singuri șapca
luând prăpădita de țară
cu japca,
dar plină de români și câini vogabonzi.
Din zvonuri de stradă,
neconfirmate încă de Fondul Monetar,
se-oferă joburi de hingheriadă
să curețe țara
cât de cât se poate măcar,
dar țăranii,
așteptând puturoși plăcinta din cer,
nici unul nu vrea să se facă hingher;
ba chiar și profesorii –
lumină, inimă speranței:
”Gaudeamus cumtefur…”
fără rușine se bat cu cerșetorii;
încai pensionarii uitând să fie oale,
plesnindu-le chimirul de parale,
fac coadă l-aprozarul toleranței!

Tot Agenția Agerpress pretinde
că țara fiind veche
cam greu se poate vinde,
că datorită crizei ce ne rupe-n dinți
va fi ca la talcioc,
că prețul poate scade la Fondul Monetar,
din piruieta vârfului de toc,
să poate-ajunge chiar
la treizeci de-arginți.

SPĂLAREA PE MÂINI

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

Iisus, Pilat, Prut

SPĂLAREA PE MÂINI

Pilat ridică mâna,
preaclocotinda gloată să o potolească,
și se făcu tăcere;
apoi strigă cu putere
împărătească:
”Să se aducă apă!”
Și apă s-a adus.

Lângă Ioan,
Maica Domnului
privea la judecata lui Iisus,
ștergându-și pleoapă cu pleoapă:
”Ai auzit ce a spus,
când își spăla mâinile,
că e nevinovat de sângele Lui?
Nu-nseamnă, prin asta, că este iertat?”
Ioan plângea. Cu capul plecat:
”Nu, Maică, ci dat răstignirii!
Prin apă Pilat L-a vândut,
cum Iuda făcu prin sărut,
că apa spălării pe mâini
știa că-i adusă din Prut.”

LACRIMILE INIMII

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

colibă, Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, lacrimă

LACRIMILE INIMII

Ca un copil speriat,
că mama o să-l lase singur,
Ioan I-a sărit în brațe,
punându-și capul pe pieptul Lui.
Fără suflare
Îi asculta inima bătând
parcă dincolo de hău și de grui,
parcă dincolo de gând,
ca într-o peșteră
când ecoul
de-atâta liniște
pâlpâirea și-o frânge.
Oare inima Lui…? Oare plânge?
Lacrimă cu lacrimă,
legate-n ciorchin
cu-n suspin
după puls le-adumbră,le strânge
în chivot de rouă cu cheia de spin.

Ioan nimănui
nici cu privirea n-a spus
ce auzea, tremurând, ci doar asculta
cum inima Lui
strop cu strop
culesul de lacrimi, din toată lumea, grăbea
spre paharul întins Lui Iisus
întreg ca să-l bea.

Iar atunci
când pe Iisus l-a împuns
ostașul,ce-I pregătise și groapa,
Ioan a mărturisit
și mărturia până la noi a ajuns,
că din coastă îndată a curs
sânge,
dar pentru prima dată și apa
din toate lacrimile
pe care inima le-a strâns
când Dumnezeu
în colibă de om s-a ascuns,
departe de toți heruvimii,
și chiar de inima Lui, în inima pustiei,
unde în hohote singur a plâns
fiecare lacrimă până în miez, până în rost
cum a mărturisit cel care L-a împuns:
”Cu-adevărat acesta
Fiul lui Dumnezeu a fost!”

TRANSFUZIE

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

hemoglobină, lumină, TRANSFUZIE

TRANSFUZIE

Acum cine sunt? Până unde sunt eu?
Dacă sângele nu este al meu,
și dacă puținul
e și întregul, în același timp, când rupu-l
din pâne,
din Tine ce rămâne?
Și-al cui e trupul?
Nu cumva e vreun fel de altoi
pe care nimeni nu spunu-l?
Ce se întâmplă cu noi?
Suntem dedublarea lui unul?
Auzul devine al Tău,
La fel – și ochiul, mirosul, atinsul;
care din noi e învinsul?
Sau am rămas amândoi fiecare –
două buze
și-același cântec de lumină –
hemoglobină chemând hemoglobină?

***
… și inima porni din nou,
sărind în salt, pripor după pripor,
de bucurie
îmbrățișându-mă mereu:
”La nimănui
secretul nostru nu cumva să-l spui
cum pe Tabor
pentru o clipă Omul a fost și Dumnezeu,
iar sângele Lui,
cu-adevărat este sângele meu.

TALANTUL DIN OGLINDĂ

18 Saturday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

Mirelui, poezie, talantul

TALANTUL DIN OGLINDĂ

In loc să-Ți iau talantul
și-n doi, sau trei să ți-l sporesc,
puțin mai visător, dar mult mai mult zevzec,
poienii Tale, croitor
am încercat cu crinul să mă-ntrec,
din ițe și vatale,
și-apoi petalei să-i croiesc
lumina nezvântată pe vocale,
măcar o floare Mirelui să-I cos
din mânecă și până în rever;
văpselele se răzvrăteau pe dos
luându-mi din fereastră
ne-nmuguritul cer,
iar din velururi scumpe – boarfe ce
tăiate-s tot aiurea ca de-un rac;
degeaba lacrima pe foarfece
și pe silaba ce-o scăpam din ac.

Bate la ușă ceasul enervant de-ncet
precum un hârb de robinet: strop, strop, strop…
și nu găsesc s-aprind o lumânare
ca să-Ți găsesc talantul.
Cum ai crezut că ași fost în stare
să Ți-l îngrop?
In fața mea judecător l-am pus
nici colbul, nici uitarea să nu-l prindă,
și iată serv umil că Ți-am adus,
în loc de unul, doi talanți
de-l socotești și p-ăsta din oglindă,
trudind la fel de greu ca și ceilanți.
Nu sunt nemernic, doar puțin nerod
prostia drămuindu-mi flirt cu viața
că am crezut că fără Tine ața
s-o-nsăilez la capăt fără nod,
talantul tău cu umbra-i de colindă
nu-i îngropat în glod,
ci psalmul gemănării din oglindă.
Pe care din talanți ai să alegi-
cel pipăit,sau gândul ce-i vezi fața?
Oglindă-Ți fuse versul de singuratic pin,
a-mbătrânit cercând să-ți coase-un crin…
Nu osândi cercarea poetului sărac!
Ajută-i fremătarea ca visul să și-l treacă
încă odată prin urechi de ac.

GOD’S PASSWORD

07 Tuesday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment


GOD’S PASSWORD

Nici până astăzi
nici Lucifer, nici robul,
parolei noastre nu-i pătrunse miezul;
toți vedeau ușa, dar scăpau retezul,
era ca pâcla mării,sau mai umil, de
a fi prins cu mreaja unei pilde.
Nu-i cerul, din scriptura
ce ne-o ascunde în spirală
bobul?
Intotdeauna – jumătatele
din umbră,
văzând doar sunetului
haina,
spatele;
la tot ce-i plin era rămasul,
în nodul de mătase cetluindu-Ți
taina
parolei noastre: ”Iată,vine ceasul!”
Nebănuită, totuși
pe fiecare literă – pecete,
n-au deslușit nici ivăr, nici zăvorul,
întredeschis lăsai doar glasul
că: ”Iată, vine ceasul.”
Dar ceasul trebuind să vină
era cel care cu ulciorul
( nu îngerii)
mergea-nainte de pescarii Tăi
să le arate foișorul
de Cină,-al Frângerii.

…și cum plângea ulciorul,
rămasul
din vorbele parolei, doare-le,
când le spălai picioarele,
că: ”Iată, vine ceasul!”
N-ai spus mai mult, dar ai lăsat
destul din profeție ca să curgă
pe verbele întinse de Pilat.

Mai, mai era ca să Te pierd cu pasul!
Ce s-a-ntâmplat cu Tine în Grădină
când Te rugai de ei să nu adoarmă?
Si nici măcar atunci nu ai făcut lumină
cât buchea unei candele.
Te-mpresurară bandele
iar Tu ai zis din nou
că:”Iată, vine ceasul!”
De Barabă?

Nici până astăzi Lucifer în zdroabă
parolei noastre n-a găsit desferic;
după trei nopți, prea coapte de-ntuneric
ai dosădit parola. Cum a scrâșnit-o cheia!
Credeam ca Timp că ești cumva al meu,
că cifrul de eternitate, din Iudeia,
Ți l-am purtat până și-n răni, mereu
în: ”Iată,vine ceasul!”, răspus a câta oară?
Ca pe un câine m-ai lăsat afară,
iar Tu ca Dumnezeu
intrat-ai fără mine
prin ușile-ncuiate.

DE VORBĂ CU OLARUL

02 Thursday Aug 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

lumină, psalmul, VORBĂ, zboare

DE VORBĂ CU OLARUL

Rău ai ieșit cu mine la socoată,
tot asudând cu lutul meu pe roată.
Troheul, iambii – ie pe ulcică –
voiai să-i scrii în smalțuri,
uitând
de ghiontul ce-îți dă graba,
dar tare-mi este frică
de mâinile-ți frumoase
că le-ai mânjit degeaba,
că nici o strachină măcar
nu ți-a ieșit din cântec și sudoare.
Tot mai visezi în meșteșug de-olar
din lutul meu – povestea de ulcioare?
Cu mine întocmeala ți-a greșit,
cercând din lutul aiurelii zăbăuc
să scrii cu nelumitul brâu pe oală
întreaga toamnă-a doinelor de nuc.
Aruncă-mi lutul
fără jale, fără frică;
urzit a fost,de ce nu vrei să crezi,
spre-a deveni o altă chibzuială?
Mă va culege pentru cuib vreo rândunică
asemeni mâinii Lui și eu asemănare
să-I țin cuvintele-n știubeu de lut,
flămândele de psalmul Lui,
până vor ști
ca pe de rost lumina să I-o zboare.

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...