– Gând rău, glumit azi-noapte, azi pe jertfelnic ardu-l,
Că nu-n cafea, ci-n flăcări ghicesc a drumuri noi.
Poate că-n altă viață avuși ca suflet nardul,
De mai păstrezi tristețea pe semnul de altoi.

Din șapte anotimpuri, jucându-le-n capriciu,
Mă ispitești cu unul ce loc nu are-n timp;
Chiar moaștele virtuții l-ar muguri din viciu.
Nu-i sfetnicul de roză, iad sfânt în orice ghimp?

Parfum de fagur nării, că-nchide ochii Buda
Gustând plăcerea-naltă-a lăutelor fierbinți,
Nu cheia-ncuie raiul, în cifru-i spus’-aguda.
Pe ce-ar sta lumea asta de n-ai ști să mă minți,
Cu existența-n cercuri, mereu, mereu și iară…
– Sărută-mă acuma, și restu-mi spui diseară!