Chiar spovedirii gândul, tot gard rămâne, ‘ncalte
Scump nardul din rostire de n-ar sfârși nespusul.
Nu-i așchia sub rouă, cuib de comori înalte?
Dar dorului fuiorul n-ai cum să-l torci cu fusul.

E-al codrului amurgul, până la schit, psaltire,
Fior rotund dă apei când cerbu-o bea de lună.
Ca norul uit de hartă, pe cerul Tău, Iubire,
Regească mi-e coliba când crești Tabor din strună.

Trufaș sfideze gândul! Duminică mi-e ramul
Și-ntoarcere-n vacanță peronul trist al gării!
De mânc’ jăratec caii, din fulger fă-le hamul,
Ca-ntr-un sărut ia-mi stropul și dă-mi ființa mării,

Că nopții ce nu-i noapte, grădini voi fi-n risipă,
C-am fost cu heruvimul contemporan de-aripă.

22 februarie 3016

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

http://www.dumitruichim.com