• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: October 2012

Globalisation Poem By Dumitru Ichim Translated in French and English

17 Wednesday Oct 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Dumitru Ichim, French and English Translation

GLOBALISATION

Au-dessus du sépulcre ils élevèrent une église,
au-dessus de l’église ils élevèrent une synagogue,
au-dessus de la synagogue ils élevèrent une mosquée,
au-dessus de la mosquée ils élevèrent un hôpital,
au-dessus de l’hôpital ils élevèrent un mur,
au-dessus du mur ils élevèrent une chaussée.
Ensuite, la cité fit élever des quartiers entourés par ce mur :
le quartier chrétien, juif et musulman,
le quartier de langues classiques – le quartier latin et le quartier grec,
le quartier des nations – le quartier arménien, roumain, russe.
L’épidémie des murs continue
Et toute la population de ce monde fut prise de panique
parce que la nouvelle se propagea rapidement
à vrai dire, le sépulcre était vide.

Traduction en français par
Muguraș Maria Petrescu

DUMITRU ICHIM

GLOBALIZATION

On top of the sepulchre they built a church,
on top of the church they built a synagogue,
on top of the synagogue they built a mosque,
on top of the mosque they built a hospital,
on top of the hospital they built a wall,
on top of the wall they built a highway.
Then, the city made districts within its walls:
the Christian, the Jewish and the Muslim districts,
the classic languages district – the Latin district and the Greek district,
the nations’ district – the Armenian, Romanian, Russian districts.
And the epidemic of walls goes on and on
and the whole population of this world was seized with panic
when hearing
that, actually speaking, the sepulchre was empty.

English version by
Muguraș Maria Petrescu

Poems in Romanian and German by Dumitru Ichim

17 Wednesday Oct 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

N’au fost nici harfe sa îngâne merii,
ci numai piatră pe piatră,
cuiburi de piatră sub grindă de piatră
a viespe de
slovă scufundându-se’n lespede
pâna’n rărunchii tăcerii.
Nici fluiere n’au fost și nici tâmpine
când Simeon a venit să-L întâmpine.
Totul de piatră. Cremene mută.
A-ngenuncheat Bătrânul în cuvânt
ca văluritul lunii pe vioară –
acum lumină și-apoi iarași tărie:
”Marie? și Pururea Fecioară,
așteptarilor mele-mprumută
Pruncul tău și-al Duhului Sfânt…!”
N-au fost nici goarne, nici tâmpine
când Simeon a venit să -L întâmpine,
ci doar alături piatra încerca straluminii
amestecul de sânge cu-al sfintelor ape
spre cristal limpezind negrăit axion,
pe când Batrânul își strângea în pleoape
povara de lumină a lacrimii, cu greu,
așa cum pe ascuns
o plânse însuși Dumnezeu
pe lemnul de toiag al lui Aaron.

ALS GOTT AUF EINEN STOCK GESTÜTZT WEINTE

Es gab keine Harfen, die den Apfelbäumen vorspielten,
sondern nur Stein auf Stein,
Nester aus Stein, unter Balken aus Stein
wie Wespen
der Buchstaben, die im Boden untertauchen
bis in das Tiefinnerste der Stille.

Keine Flöten gab’s, auch keine Pauken erklangen
als Simon kam, Ihn zu empfangen.
Alles aus Stein. Stummer Kieselstein.
Der Alte kniete nieder im Worte
wie auf die Geige des Mondes Wellenschein –
jetzt Licht und danach wieder Stärke:
„Maria? und die ewige Jungfer allein
meinen Erwartungen leihe dein
Kind und des Heiligen Geistes Horte …!”
Weder Hörner, noch Pauken erklangen,
als Simon kam, Ihn zu empfangen,
sondern nur der Stein nebenan versucht’ zu erleuchten,
das Gemisch des Blutes mit den heiligen Wassern,
zu Kristall reinigend den Lobgesang, unausgesprochen,
während der Alte in den Lidern versuchte zu fassen
die Bürde des Lichtes in der Träne, nur schwer,
so wie heimlich
sie weinte selbst der Herr,
auf Aarons Holzstock gestützt, gebrochen.

POVESTEA BASARABIEI
Precum grăiră pietrele rămase
și ramurile,
peste noi au trecut
toate neamurile
călărindu-și demonii și iepele,
dar auzirăm
că iarăși le-ar fi gravide
stepele.

Nu ne-am temut de ei
niciodată
urmând povața, cum ne-o dase vântul
odată:
Celui hulpav să – ți răpească pământul,
fii milostiv și dă-il
încet și creștinește –
lopată cu lopată!


DIE GESCHICHTE BESSARABIENS

Wie die verbliebenen Steine und Äste
erzählten
über uns zogen dahin
alle Völker, die quälten,
im Ritt ihre Dämonen und Stuten,
aber wir hörten,
dass ihre Steppen
wieder brüten.

Vor ihnen nie wir uns
gefürchtet haben
befolgend die Lehre, die uns die Winde
vor langer Zeit mal gaben:
Zu dem der gierig ist, den Boden dir zu rauben
sei gutherzig und gib ihn ihm
langsam und christlich
Erdschaufel um Erdschaufel !

IOV CEL NOU ÎȘI IA RAMAS BUN

Atât de singur era Iov,
uitat de toți, sub un salcâm,
dar într-o seară
păianjenul, prietenul de sus,
pe-un fir de borangic
se coborî ca de pe-un alt tărâm;
apoi lui Iov,
grăindu-i rar, i-a spus:
Un Om, cu ora lui amară,
azi noapte, când dormeai, veni;
parcă-nflorea o denie de prun
în părinteasca Lui privire:
”M-am abătut pentru rămasul bun,
că mâine
Eu merg la răstignire
Și-atunci când te-i trezi
când o să-ți fie sete
o să – ți întindă-n trestie – burete
cu – oțet și cu venin,
dar Eu îți las
în pânza lunii, la vecin,
trei picături de rouă să te-adape.”
Își șterse
celelalte izvorâte-n pleoape,
și plecând
ne-a spus atât,
doar: ”Pace vouă!”,
te-a sărutat pe frunte
Și s-a dus.

HIOB DER NEUE NIMMT ABSCHIED

So einsam war Hiob,
als wenn unterm Akazienbaum von allen er vergessen wäre,
aber an eines Abends Grunde
stieg die Freundin von oben, die Spinne,
an einem Seidenfaden herab,
wie aus einer anderen Sphäre;
dann hat sie Hiob
gesagt mit langsamer Stimme:
Als du schliefst, heut’Nacht,
kam ein Mensch, in seiner bitt’ren Stunde;
Es schien als erblühe eine Andacht an eine Pflaume
in seinem väterlichen Blick:
„Auf Umwegen, zum Abschied bin ich gekommen,
denn morgen
sterbe ich am Kreuz, ist mein Geschick
Und wenn du dann erwachst,
wenn durstig du wirst sein,
werden sie dir Schilfrohr reichen – einen Schwamm allein
mit Essig und Gift,
aber ich lasse dir
im Gewebe des Mondes, beim Nachbarn,
drei Tautropfen, um deinen Durst zu stillen.”
Er wischte sich
die anderen aus den Augen, erschienen oh’n Willen
und sagte weggehend nur
„Friede sei mich euch!“
küsste dich auf die Stirn
und ging.

CHENOZĂ PENTRU PUII DE RÂNDUNICĂ

08 Monday Oct 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

RÂNDUNICĂ

Image

CHENOZĂ PENTRU PUII DE RÂNDUNICĂ

Drumul,
spre unde lucrau prășitorii,
părea dincolo de zare –
margini și de cer și de lume,
pe unde toamna
își scutura și frunza și cocorii.

Era lung, că nici lungul
nu știa mai departe apusul s-alunge.
Numai pe acolo se putea ajunge
la Podul Înalt
pe unde se trecea pe tărâmul
celălalt.
Jos,
în străfund,
credeam că se ascund
balaurii, că  vrăjitoarea slută
solomonește apa fierbând în ulcică:
”Hai înapoi, hai acasă bunică!”
”Nu-ți fie frică”,
mă mângâia bătrâna zicând:
”că Maica Domnului ne-ajută!”
Se numea șipotul La-Niță,
unde luam răcoarea în ulcior
și chiar în mijlocul pierdut în răzor
era o troiță
înfiptă-n răscruce.
Acolo plângea Maica Domnului
cu Doamne-Doamne pe cruce.
Trandafirii sălbatici cadelnițau
din floarea-nroșită-n apus
din vecernii,
iar gladiolele cu ochii în sus
cântau în genunchi ca la denii.
”Fă semnul crucii”, aud și acum pe bunica
și mă-nvăța ce să zic, dar în șoaptă.
Eu îi arătam unde și-a făcut schitul
rândunica,
exact sub streașina de icoană.
Doamne-Doamne
își aplecase capul în jos
mai mult, spre partea dreaptă,
să nu-i rănească  rândunicii
puii din cuib
cu spinii din coroană.

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar