• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: July 2012

ANIVERSAREA PUNȚII ALBE

27 Friday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Florica Batu Ichim, Poezii

≈ 1 Comment

Tags

înflorit, Florica Batu Ichim, poetei, poezie, sonet, timp


ANIVERSAREA PUNȚII ALBE

La mormântul poetei Florica Bațu Ichim

Vezi, anii noștri cum s-au dus?
O viață-ntreagă te-am iubit,
și azi la fel,
dar cu-n sonet în plus.

Și cum s-au dus prierii , vezi?
Cât te-am iubit! Cum nu ți-au spus
neîndrăznitele-mi livezi?

Opritul timp – umbrar floriu…
De ce nu vii?
Inel din lună ți-am cules –
floare de colț –
de lângă pinul de târziu
ce nu mă lași și eu să-l știu.

Cad frunze-atinse de apus,
ecouri acatistul țes:
Vezi, cerbii noștri cum s-au dus?

Răspund cu brad, șoptind, încet
cuvânt ce-o viață-am tăinuit:
Te-aștept diseară-ntr-un sonet
ce-abia a înflorit!

ANIVERSARE SUB TEIUL CELUILALT TĂRÂM

27 Friday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Florica Batu Ichim, Poezii

≈ Leave a comment

Tags

albă, ANIVERSARE, Florica Batu Ichim, TEIUL

ANIVERSARE SUB TEIUL CELUILALT TĂRÂM

Tot pentru Florica Bațu

A fost un tei, ce dinadins
puntea cea albă ce ți-a-ntins?
Că numai el
prin înfloritul – rusalin de-nalt
cunoaște și tărâmul celălalt.

Ce fel de umbră grea
i-ai pus în spate stelei de-a căzut
ispitei c-ar fi nuc?
Prea repede mi-ai spus:
”Mă duc,
când nu mă vede, mi-ar fi drag
să-l păcălesc și clopotu-i să-l trag,
și-apoi să fug pe punte înapoi,
să-ți săr în brațe
și să fim doar noi.”

Crezi puntea albă
că n-avea vreun rost?
S-a risipit de parcă n-ar fi fost
și m-am trezit,
veacul, sau eu, cine-a apus?
că mie însumi parcă-mi sunt în plus.
Cerșesc la toți,
pe unii-i bat pe umăr:
”Nu vrei
să-ți dăruiesc, fără-mprumut,
restul de timp și zdroabă
cu care să plătești cu anii mei?
Nici nu ți-i număr”,
dar toți cu capul neagă
grăbindu-se pe drumul către schit,
trecând pe puntea albă,
peste aminul cel mai lin
să ia, după sfârșitul slujbei,
măcar o creangă din teiul rusalin.

POVESTEA BASARABIEI

26 Thursday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

BASARABIA, lopată

POVESTEA BASARABIEI

Precum grăiră pietrele rămase
și ramurile,
peste noi au trecut
toate neamurile
călărindu-și demonii și iepele,
dar auzirăm
că iarăși le-ar fi gravide
stepele.

Nu ne-am temut de ei
niciodată
urmând povața, cum ne-o dase vântul
odată:
Celui hulpav să-ți răpească pământul,
fii milostiv și dă-il
încet și creștinește –
lopată cu lopată!

PROFEȚIE ASUPRA PRUTULUI

26 Thursday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

Dumnezeu, Grădina basarabă, Prutul, Prutului

PROFEȚIE ASUPRA PRUTULUI

Așa vă grăiește Domnul Dumnezeu:
”Când pe fiecare vârf cernit de munte
se vor aprinde cuvintele
către poporul Meu,
în inima voastră să luați amintele
spre-amarele lui țineri,
voi cei din latura
cu Marea Neagră,
iar cu Marea Vineri
la fel de aproape,
tu, neam cu Răstignitul
prin țărnă, scriptură, lumină,
iată,
am chemat cele douășpe ape
la Frângerea Tainei de Cină.”
Și-a întrebat râul Ioan,
ce-și va pune capul, blând, pe pieptul Lui:

”Vei primi acolo
și-apa Prutului?
Doar știi că în Grădina basarabă
o să Te vândă, Doamne,
pe zăngănit de carboavă.”

”Lasă-l să vină,
chiar dacă Prutul
îmi va da sărutul
spurcându-i lunii toată cofa plină.”

”Dar profețiile?
Cunoaște-le
împlinirea, învățul;
de gât o să-și pună juvățul
ca să ne strice Paștele.”

Și Domnul răspunse de gestul sinistru,
nezugrăvit în icoane:
”Mi-e groază a-ți spune,
dar vreau ca să știi,
că până la urmă
ștreangul de gât și-l va pune
în stepele blestemat de pustii
de dincolo de Nistru.”

VIERUL

24 Tuesday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ 3 Comments

Tags

lumină, Poetului Grigore Vieru, via, Vierul


VIERUL
Poetului Grigore Vieru

Ca să fii vier
trebuie să-ți cunoști ca verb
toată via cuvintelor
până la rădăcina mormintelor
ajunsă în cer
pe urmele scrise de cerb,
pentru că via,
scufundată în beznă, recunoaște
făclia
vierului
care cheamă:
Veniți de luați din Lumină,
că astăzi moșia întreagă
ni-i Paște!

Despre al nostru vier,
numit de munți Grigore
( după bunelul Ureche –
prisăcarul de literă veche)
știu că-l dezmierdau toate apele
până-n albastrul atât de sărat al mării,
iar când
i s-au sărutat pleoapele,
pe un pietroi s-a ridicat un pedant
spunând că a fost înghițit de neant,
dar Grigore era de față,
cu ochii închiși
meditând trupul țării din noi
pân’ la judecata de-apoi;
pentru puțin dintre noi a fost dus
trupul lui să se-nchine – otavă și flori –
la schitul din limba română,
în vreme ce sufletul lui
l-a luat Dumnezeu,
ca pe-o cruce curată, în mână
să-și binecuvinteze vița de vie
cu-nalta binecuvântare
ce se dă o singură dată,
numai la Sfânta Liturghie,
când neamul întreg își înalță potirul
la heruvimic semn de Românie Mare,
cu scrisul Lui pe piatra de hotare.

IOV CEL NOU IȘI IA RĂMAS BUN

24 Tuesday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

Dumnezeu, Iov, poezie


IOV CEL NOU IȘI IA RĂMAS BUN

Atât de singur era Iov,
uitat de toți, sub un salcâm,
dar într-o seară
păianjenul, prietenul de sus,
pe-un fir de borangic
se coborî ca de pe-un alt tărâm;
apoi lui Iov,
grăindu-i rar, i-a spus:
Un Om, cu ora lui amară,
azi noapte, când dormeai, veni;
parcă-nflorea o denie de prun
în părinteasca Lui privire:
”M-am abătut pentru rămasul bun,
că mâine
Eu merg la răstignire
și-atunci când te-i trezi
când o să-ți fie sete
o să-ți întindă-n trestie – burete
cu-oțet și cu venin,
dar Eu îți las
în pânza lunii, la vecin,
trei picături de rouă să te-adape.”
Își șterse
celelalte izvorâte-n pleoape,
și plecând
ne-a spus atât,
doar: ”Pace vouă!”,
te-a sărutat pe frunte
și s-a dus.

ODĂ LIMBII ROMÂNE

19 Thursday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

ODĂ LIMBII ROMÂNE

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu
sub umbra cuvintelor noastre
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii
omeneasca vrând s-o deprindă
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul:
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor
la început le-a fost  Cuvântul.

IOV SE LUPTA CU ÎNGERUL, TĂCÂND

18 Wednesday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

IOV SE LUPTA CU ÎNGERUL, TĂCÂND

Privirii lui ce fel de joacă – norul?
Sau glăsuirea
fără de trup se-ntrupă-n înșelare?
Până la os mânjit de lepră Iov,
în arătare,
din subivitul spaimei – înger luminos!
De fapt, Ispititorul
îl iscodea acum ca bogoslov:
”De ce nu mori cu demnitate,
au nu îți e rușine?
N-ai nici un gând în glava ta
să se învârtă,
când putrezește carnea de pe leșul tău
ciosvârtă cu ciosvârtă?
Te-a părăsit, nu înțelegi
cu-nțelepciunea-ți hârbă?
De-aceea m-a trimis.
Cu voce te
conving c-a tale bocete
prea multe-s pentru scârbă;
ai înțeles, ori ba?

Și Iov gândindu-se tăcea:
” Sub care piatră să găsesc răspuns?
Saracul Dumnezeu,nu s-a ascuns,
atât de repede
de mine să se lepede.
Mi-a spus să nu m-adăp cu somn
din picuratul lunii în viroagă,
că e atât de singur în Grădină
când pentru Iov se roagă.
Ce dulce-i moartea – fruct oprit,
da-i neam de somn mieros pe pleoapă!
Blestem din cuget obrintit
să beu?
Cum să-nțeleg Stăpânul meu,
drum și drumeț spre miezul treaz?
Punte să fiu, dar și străin de apă?
Cum mă căznește steaua
pe vârf de val amar de iaz
așteptul meu să-l nufere
a slovă și petală!
E sens în Iov să sufere?
Poate că nu departe-am fost să mușc,
de data asta,
din somnul atârnat de îndoială.”

***
…și îngerului alb, cu rumena ispită,
lumina i s-a spart pân’ la copită.

IOV CEL NOU IȘI IA RĂMAS BUN

18 Wednesday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment


IOV CEL NOU IȘI IA RĂMAS BUN

Atât de singur era Iov,
uitat de toți, sub un salcâm,
dar într-o seară
păianjenul, prietenul de sus,
pe-un fir de borangic
se coborî ca de pe-un alt tărâm;
apoi lui Iov,
grăindu-i rar, i-a spus:
Un Om, cu ora lui amară,
azi noapte, când dormeai, veni;
parcă-nflorea o denie de prun
în părinteasca Lui privire:
”M-am abătut pentru rămasul bun,
că mâine
Eu merg la răstignire
și-atunci când te-i trezi
când o să-ți fie sete
o să-ți întindă-n trestie – burete
cu-oțet și cu venin,
dar Eu îți las
în pânza lunii, la vecin,
trei picături de rouă să te-adape.”
Își șterse
celelalte izvorâte-n pleoape,
și plecând
ne-a spus atât,
doar: ”Pace vouă!”,
te-a sărutat pe frunte
și s-a dus.

VISUL ROMÂNULUI STRĂIN

18 Wednesday Jul 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Image

VISUL ROMÂNULUI STRĂIN

Cum visul poate de noapte să se-agațe,
turnând untdelemn
în candela  oarelui?
Eram acasă
și de pe deal bisericuța de lemn
s-a coborât și m-a luat în brațe
ca mama… Și mi-a zis,
dar parcă nu era în vis:
”Venind la apusul soarelui,
prânzește-ți lumina de seară;
Nu te teme de moartea cea mică,
peste ea te învăț cum se zboară.
Dormi puțin, să n-ai frică,
nici suspin, nici durere,
c-așa-i de Paște, acasă, la țară;
se doarme întâi,
apoi te trezești să mergi la-nviere.

← Older posts

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...