• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: June 2015

FATĂ MÂNDRĂ CU CASÂNCĂ…

29 Monday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

Tags

CASÂNCĂ, fată, MÂNDRĂ

Rasinari-1907-Port-Popular

– Fată mândră cu casâncă
pân’ la cer mai este încă?

– Patru brazi, și-n vârf năframă!
Cumva știi umbra cum cheamă?

– Dulce cheamă, dar mi-i frică.
– Treci atunci pe sub ulcică,

iar de întâlnești sobolul,
nu uita să-i dai obolul.

– Fată mândră cu casâncă,
dacă-mi iese-n cale-o trâncă?

– Să nu-i calci velințele,
c-o să-ți fure mințile!

…dar de simți c-aripa iaptă,
bea din drum, dar mai așteaptă!

ACATIST SUB CREANGĂ DE PIN

27 Saturday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

Tags

ACATIST, CREANGĂ, PIN

i-posti-imperdibili-3

La ce mi-ar mai folosi
numele
când nimeni prin el nu mă strigă?

Pinule,
nu vrei o tristețe în plus?
Singurătăților rigă
căror din ele m-ai spus?
Ecoul,
trecut de zănoagă,
ar vrea să se-ntoarcă
precum steaua
ce-și bea din fântână
amarul, de parcă
blestemul de aur
și-ar dori prin sărut să-și culeagă.

Zburătoarea
cu aripi albastre
îți bate de-aseară în lemn.
Ce fel de morse îți scrie,
mărunte
în semn,
cu numele meu pentru punte,
cea albă, tăcândă, din scânduri?
Pentru ce,
în noaptea fără de untdelemn,
te îngânduri?

Ia numele meu, cât mai este.
De poveste,
iar te-ndoiești că a fost?
Scrie-l pe albul răscrucii –
odihnă
cărărilor
ce prin el s-au tot dus!

Tu, care porți
lacrima lui Dumnezeu,
spune părintelui vânt
să mă înșoapte prin cetini,
pe unde doar pinul
își curge aminul…

Și urcă,
frate de sânge, și umbră,
și plâns de vioară,
în genunchi, peste piatră,
fă-te cărare singurătăților,
dar urcă mereu,
du-o
mai dincolo de sus,
pe unde lumina
în inima ei se scoboară.

Oare cântecul meu
ar putea să-ți fie povară
c-o simplă tristețe în plus?

BUTOIUL LUI DIOGENE

26 Friday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

Tags

BUTOI, DIOGENE

Bastein-Lepage_Diogenes[1]

”In vino veritas’’, desigur
că nu se referea la must,
ci la ispita rubinie.

De-un filosof în tomul greu se scrie,
de Diogene din Sinop,
cinic,
dar subțirel la gust,
îl judeca pe veritas
la bani mărunți, stihinic,
până la ultimul lui strop
care te face cleampă.

Adesea în amiaza mare,
zic unii care-n bârfă se întrec,
că filosoful nostru grec
umbla bălăngănindu-se cu-o lampă
să nu-l atingă, dănțuindu-i pomul.
Oricât de cinic ar fi fost,
nu-i mirosea degeaba gura-a usturoi,
că el cu felinarul
nu căuta pe-oricine
din gloată și prostime, ci doar omul
cu care judecase-o noapte-ntreagă
nefericitul de butoi
în care se trezise cu chirie.

Iar tizul lui,
alt Diogene, din Laerte,
ca să calmeze-n scrisul lui războiul,
s-a cam făcut că plouă și nu știe
prea mult despre povestea cu butoiul,
lăsându-ne parabole incerte.

Morala-i cu mătasă și brocart,
precum a Evei ce-a pățit cu mărul.
Bine s-a zis că-n vino veritas
se-ascunde adevărul,
dar țineți minte
că apoi,
nu adevărul va umbla cu capul spart,
așa cum vi se predică-n cuvinte,
ci numai chiriașul din butoi.

NUNTA FIULUI DE ÎMPĂRAT

24 Wednesday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

ÎMPĂRAT, FIU, NUNTĂ

hqdefault

M-a întrebat magnolia:
“Rugina cât te-a ros,
molia
cu aripa de fluture
şi colțul celui rău?”

Cât oare-am mai rămas
din chipul Tău?
Pe sticla afumată
au cui îi seamăn?

Către Emaus,
cu întrebările sunt geamăn,
iar vocea Ta, n-o recunosc,
străină,
tristeți închipuindu-și borangicul.
Ca orbul Te presimt cu heruvicul,
când chipul Tău l-atinge în ciorchină.

Mireasa plânge lângă Fiul de-mpărat,
iar nunta lor
nu știu cu ce-ar aduce,
că doar ologi, tâlhari și bețivani
se strânseră-n ospăț împărătesc,
iar eu în loc să fiu pe cruce,
c-a mea era și nu a Lui,
în fața Mirelui benchetuiesc
până bojogii nu mai pot.

Ce roșu-i vinul ce i-L beau,
de parcă strop cu strop
a picurat din fiecare cui…

CREDINȚĂ DE MI-AI DA…

23 Tuesday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

CREDINȚĂ

00000001

Credință de mi-ai da
cât este bobul de nisip,
dar încă-un pic,
asemăna-m-aș viermelui de borangic.

Nu ar fi nimeni să m-audă,
cu Tine
ce am pus la cale-n crisalidă,
cu ușa zăvorâtă la altar,
vecin cu-n clopot negru de agudă.

N-aș zice muntelui
să-și ia de gât
și să-și trântească marea
de pământ,
ci dimpotrivă mării i-aș cerși
prin frigul nopții să-Ți strecoare,
până la mreaja mea de borangic,
ziorul revederii și cărarea.

Cum aș putea credință ca să-ți cer?
Ursita dunei, soarta de pustiu,
cămilei-i este scrisă pe cocoașă,
așa cum nopții,
îi cunoaște
ascunsa cheie
untdelemnul.

Trei nopți Ți-ai tălmăcit aripa,
ca mine-n paraclisul de gogoașă,
de-aceea îți cerșesc
un împrumut de taină ca să scriu
despre pecetea ce-a-nflorit-o lemnul.

De ce mă-ntrebi de cred?
Și-a treia oară?!
Tu care ești Iubirea,
nu știi că Te iubesc
chiar dincolo de moarte?

Am pus la cină
tot ce-am găsit prin inima-mi săracă
merinde mai aleasă.
Nu trece mai departe!
Intră,
gustând din vinul de pe masă
și frânge-mi tot frământul, prima oară,
în pâine dătătoare de lumină.

Pe-afară,
ziua se pleacă
și se face seară…

INIMA SOARELUI

22 Monday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

INIMA, soare

curcubeu - 1

Ca să fie liber
chiar şi-n alesul culorilor
și întru toate integru,
într-o zi
soarele s-a gândit:
”Ce-ar fi
să mă îmbrac în negru?”

Dar inima-soarelui
a văzut doi tineri
luminându-se
la prima sărutare.

Răsăritul răsărea-n răsărit,
ca unda ce lumina și-o fură.

”Fiul meu,
grăitu-a inima-de-soare,
încearcă acest curcubeu
de sărbătoare,
să vedem dacă inima lor
îți este și ție
pe măsură!

VIERMELE NEADORMIT

20 Saturday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

NEADORMIT, VIERME

109749943_wwwtuttartpitturasculturapoesiamusica__40_

Va fi ca atunci
când nu te mai saturi de moarte
de pe buzele
celui mai drag decât dorul.

Spațiul se resoarbe
în propriul lui cântec,
precum scrisul pe apă.
Ce nevoie de el,
când nici aproape
și nici departe
n-or mai fi?

Şi iar ca atunci
când nu te mai saturi de moarte,
iubirea-ţi va da
tot cerul să-l bei,
ca pe-un vin al pământului nou,
de pe buzele ei.

Timpul se va retrage.
Cine-ar fi prost să numere,
când poate culege?
Dacă în locul lui
ni se va da rodirea de aripi,
cine din voi ar alege
cârja amară și ghimpul?
Timpul
cu belciuge și chingă,
ca scrierea pe vânt
o să se stingă.

Va fi îmbrățișarea tuturor
ca la-nceput
când din primul fior,
luminii i s-a spus să fie
izvodul primului sărut.

Iubirea întru toate Iubire –
coroană și Domn!
Va întreba Fiul,
ca dintr-un greu
suspin:
” Îmbrăcat în negru,
e totuși viermele fără de somn,
al marelui chin.
Poate Dumnezeu
cu-n vierme să fie vecin?”

Toate ceasloavele s-au închis
și nu e buche rămasă zăloagă
să toarcă-un crâmpei din firidă.

Cel cu ochi mereu de-ndrăgostit
privește la viermele neadormit
cum în altarul lui de crisalidă
mătasea de flutur și-o cântă.
Viermele marelui chin
se roagă.
Dumnezeu cu primul lui cântec
din nou e vecin!

Iubirea-i tot iubire!
Ea nu-i dăscălita din pagini de școală,
cu inimioare
și roză lângă roză.
Iubirea-i viermele neadormit!
Voi n-ați văzut, pentru zvâcnit
se micșorează inima-n chenoză?
Că veșnicia nu e veșnică suflare,
ci răsuflare,
și toate,
timp și spații,
or să se scuture,
doar viermele neadormit
pe brațul Lui de judecată,
va fi pecetea de lumină,
ca fluture,
când toate-n toate s-or întoarce,
prin inima-I deschisă ca de Tată.

Doar prin chenoză,
Iubirea se întoarce
la prima ei Grădină.

INIMA NICIODATĂ N-A SCRIS

19 Friday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

INIMA, NICIODATĂ, scris

RoseSpikes

Inima Lui,
cum apele mării mi-au zis,
nu știa să scrie,
și totuși a scris
o singură dată,
și-atunci pe nisip.
Văzuse cum marea
își grăiește adânca veșnicie
cam cum arată la chip,
silabisindu-i zarea.

Inima Lui
nu știa să scrie
ca oamenii, ca piatra aruncată,
ca arătătorul
gata mereu să te-acuze.
El ducea degetul la buze,
și prin alte inimi
își continua zborul
dincolo de a cerului poartă.

Cărturarii
au prins-o
și i-au întins aripile pe lemn,
ca pe o hartă,
dar inima Lui
nimeni n-a reușit s-o citească
întreagă
și nici să-I înțeleagă
litera tălmăcită
de la un răsărit
până la ultimul cui.

Au zis trandafirii
privindu-I inima sus:
”Ne-ar trebui un nume
prin care-am putea s-o chemăm”.

Numitu-o-au pre ea
Marea Roșie,
iar coroana de spini
deasupra i-au pus.

OMUL CARE VEDE CU MÂINILE…

18 Thursday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

MÂINI, Om, VEDE

healing_of_the_blind_man- Brian Jekel
Foto: healing of the blind man by Brian Jeckel

Omul care vede cu mâinile,
mi-a zis:
”Lasă-mă,
să-ți mai citesc încă o dată
fața ta.

Cu vârful degetelor,
mi se pare
că am atins
o lacrimă uscată,
sau poate
un cântec de dragoste
din propria-i cenușă reaprinsă.

Se face seară,
mi-a spus iarăși.
Simt în aer mirosul de fum
al trenului pierdut.”

Și-a ridicat apoi
toiagul alb
și cu el
a dat semnul plecării.

Nu știam
că omul care citea cu mâinile,
ca un gropar, ca un profet,
era șeful gării
în care se vânduse
ultimul bilet.

JOC DE COPII

16 Tuesday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 4 Comments

Tags

copii, JOC

D21-scoaterea mortului din casa, Julius Zuber (1867-1918)
Pictura: Julius Zuber (1867-1918)

Ala, bala, portocala,
omul negru cu sucala.

Cine vrea din noi să-nceapă,
dă cocoșul peste groapă,

o voronă, și-n pănușă
scârțâitul de la ușă.

– Iar de sete ce-o să beu?
– Coada de la curcubeu.

Flacăra de pe comoară
pentru urdiniș de moară.

Haide, haide te grăbește,
luna-i nouă-n solz de pește!

Ala, balul, portocalul,
are flori la hamuri calul.

Nu vezi? Ochiul ți se-ncurcă,
s-a sfârșit bala din furcă.

Fugi! Întins de-a huța, huța,
cu căruța, cu căruța…

Noapte bună, drum de stea!

Ala,
bala,
portoca…

← Older posts

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...