• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: March 2014

FILĂ DE PROHOD

28 Friday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Image

Numai privirile Mariei

au mai rămas… Îndreptate în sus

ca un apus

ce-ntârzie pe rana

râului

nemângâiată nici de șipot,

nici oblojită de copaci.

 

Și sus și-n inima ei –

Pe sub ea,

printre spicele grâului –

sfiala petalelor de maci.

 

Au mai rămas

numai privirile Mamei,

ca un apus,

fără nici o vlagă spre stea,

dibuindu-și prin ceață

zborul albinei din ceară.

 

Și a fost seară,

dar abia

după trei nopți fără de zile

s-a făcut dimineață.

GHICIT ÎN CAFEAUA NEGUSTORULUI DE UMBRE

27 Thursday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

cafea, ghicit, negustor, umbre

Ies pe prispa unui gând:

Umbră cumpăr, umbră vând!

 

Ce te-ascunzi după copaci?

Undă-a nopții ce mai faci?

 

Ies din gând și-aud din tindă

oleandru din oglindă.

 

S-a prostit. Spre mine latră

să nu mă ascund sub piatră.

 

Cea de umbre, unde-i țara?

I-a ars harta ca țigara.

 

O întreb pe neagra hoașcă:

Mi-a ieșit vreun drum în ceașcă?

 

E aripă, pas ori labă?

Umbra-mi sare și-o întreabă.

 

ImageCe să fac? Mă-ntorc în gând.

Umbre nu mai am să vând.

 

 

DOUĂ CRENGUȚE DE BRAD

27 Thursday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Două crenguțe de brad

îmi vor fi de ajuns…

Lăsați neatins pridvorul de crin.

Lumina de seară nu merită și ea

Odihna curată și fără suspin?

Nu secerați cu luna vreo lalea,

dar, mai ales, n-aduceți trandafiri

ca jertfă-n lotca somnului.

Numai ei au știut să coase în psalm,

Maicii Domnului

porfira și visonul Bunei Vestiri.

 

Iar tu lumina

singurătăților mele de pin,

ai grijă să nu afle grădina

că puntea de la vad

mi-a fost stropită cu apus și vin,

nici să nu dai răspuns

de  întrebată fi-vei

de-ntoarcerea-mi acasă peste nor.

Doar numai ție-ți spun

că pentru zbor

două crenguțe de brad

îmi vor fi de ajuns…

 Image

IN SE

25 Tuesday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

IN, SE

Oare ce o fi un lucru în sine?

Între bolovan și luceafăr

e numai diferența de ceruri,

în rest amândoi sunt tăceri.

Fața văzută –

ce-a primit sărutul luminii,

iar cea nevăzută –

din drumul banal

al deznădejdilor noastre.

 

Oare tăcerea lor n-o fi plâns

de o ființă cu-al nostru ascuns?

Poate cândva

între noi n-o fi fost poartă

tărâmului nepătruns,

ci doar o candelă

care acum s-a stâns

între noi,

la căpătâi deșert de limbă moartă.

 

La rândul lor

și lucrurile au aprins întrebare

cu tâlcul mai amar și mai greu:

Oare

ce o fi omul în sine?

Lucrătorului de lucruri

de-o fi asemănare,

cum poate fi în stare ca în cușca lui

să-L prindă chiar pe Dumnezeu

numindu-i  ziua Vinerea cea Mare?

ÎNTOARCEREA  DIN  EMAUS

25 Tuesday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

ÎNTOARCERE,   EMAUS

Image

…iar Petru i-a-ntrebat a doua oară,

cumva și a dojană de pelin:

– ”În capul vostru ce era

de ați crezut că e-un străin,

și nu Iisus?”

– ”I-am spus

rămâi cu noi

că ziua se aplecă înspre seară

și-i doar la începutul săptămânii.”

Dar Petru i-a-ntrerupt din nou,

că neputând să-i creadă

le râcâia cuvântul spre dovadă:

”Și cum  adică L-ați recunoscut

 abia la frântul pâinii?

Era la fel (cum amintirile mă dor!)

așa ca în ajunul morții Lui în foișor?

 

Numai Ioan zâmbea

gustând pe îndelete taina,

de-ajuns credinței zborul,

cum bradul își îmbracă haina

cu nasturi de rășină,

așa veșmântul lor le mirosea,

nu a pescar, ci a lumină

din pâinea aburindă de la Cină

când o frângea Învățătorul.

TABELUL LUI MENDELEEV

21 Friday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

 

Image

Am căutat prin cărți,

ce pe sub bancă le citeam odată,

cum poți să cucerești

o inimă de fată

să înțeleagă c-o iubești,

dar toate mi-au rămas fără folos,

cu sfaturi seci,

precum statuile cu filosofii greci

care privesc tembel la tine

cu ochii-ntorși pe dos.

 

Ea e cu totul altfel!

Zvârlugă de sprințară!

Nu stă să te asculte ca o bleagă

să o compari cu nimfe, prințese și lalele,

să-i spui că are aripi de fluture, de mac.

Nu o cunoști –

îți dă cu ele-n cap!

De-aceea-mi este dragă.

 

Ne întâlneam, ca nimeni să nu știe,

când toți plecau acasă din liceu,

pe-o bancă mai dosită ( mai trăiește ulmul?)

doar ea și eu –

cuminții învățând la lecții de chimie!

Eram din clasă cel mai bun elev,

dar pretindeam că nu-nțeleg

tabelul lui Mendeleev

și o rugam mereu

să mi-l repete.

Era cea mai frumoasă fată,

cum alta nu văzusem între fete,

iar eu cum nimeni nu a fost îndrăgostit,

dar niciodată nu am îndrăznit

să-i spun că o iubesc,

sau alte vorbe meșterite de iubire.

 

…dar într-o seară,

ce s-a-ntâmplat cu noi nici pân-acum nu știu,

avea tăcere verde de iaz florind luceafăr,

și pentru prima oară

buzele noastre s-au chemat ecou.

Tabelului ce rămăsese în ruină

descoperisem elementul nou,

dar nu i-am spus sărut,

că nu era cuvânt,

ci frică născătoare de lumină.

 

SCHIMB DE NUME

18 Tuesday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Image

I-am spus castanului

că numele lui i l-am dat

unei fete cadou,

era octombrie şi era ziua ei

şi numai dăruindu-i nume de castan

puteam să-i spun că mi-e dragă.

 

Castanul rămase tăcut,

dar când m-am întors

prin crengi despletise

o poiană întreagă

de ghiocei.

 

– Copac al tristeților mele

ce le cunosc numai vântul și struna

și sângerarea ta din ecou –

e nefiresc! Ce-ai făcut?

Nu credeam că numele tău ți-ar fi lipsă.

 

– Nimic deosebit. Ori poate chiar nimic.

Anotimpul vostru

cercului meu l-am trecut c-o eclipsă

și m-am jucat cu luna…

Spune-mi și tu, cam cum îmi stă

numele ei șoptit de borangic

cu amintiri ce dor a ghiocei?

 

CIREȘELE

18 Tuesday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 5 Comments

 

Image

Lui, pomul

oprit ca să-i mai gust

cireșele copilăriei

și fără greșul,

oare lui

nu i-a bătut inima greu

când a chemat

toate păsările soarelui

să-mi jefuie cireșul?

 

Răspunsul tău

de ce-o fi fost de partea lui?

”Lasă-l pe soare-n pace!

Ne-o pricopsi cumva

cu-n tâlc mult mai ascuns sub creangă.

De ce ești rău și nesătul?

Nu vezi,

pentru privighetoare

și copilașii ei,

prin frunze, i-a lăsat destul,

de-ajuns de cină, de ospăț.

Nu-s fructe pentru păsări?

De câte ori să te învăț?”

 

Cum mi-a zâmbit!

Hoțește i-am răspuns

cam tot la fel zâmbind, a târg?

Ce poftă de cireșe m-a cuprins

dar m-am supus, de buze ascultând…

Întredeschise cum erau

păreau un cântec proaspăt

dat în pârg!

Image

 

CÂND TEIUL ȘI-A RĂPIT POETUL

14 Friday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 5 Comments

Naivity

Sculptorului român Gheorghe Leonida, celui care a
meșterit în Rio de Janeiro cea mai înaltă statuie
din lume dedicată Domnului nostru Iisus Hristos,
și care a murit în 1942 culegând flori de tei

Numai albinele îi cunoșteau păcatele,
că toată ziua erau prin poemele lui
cântate iubitei
din frunză, trandafir sălbatic și floare de trifoi.
Când l-a găsit mort,
sub copacul de liturghii înflorit ca un nor,
gloatele,
în drum către văcari sau abator
îl arătau cu degetul privindu-l de sus.

Părea poetul ca o cruce albă,
cu mâinile prin iarbă întinse,
de pe care Galileianul abia se-nălțase
cu cerul bolților de tei.
Chicoteau de el iarmarocul,
domnul primar
și tot cinul lor de farisei
cu cerbicea tare, inimi jupuind –
socoatele.

Numai albinele
ce-i cunoșteau păcatele
pe crucea lui albă de poet
luară locul
Profetului din Nazaret,
Cel care abia se-nălțase de pe ea
cu toată bolta cerului de tei.

Îl judecară aspru bețivanii,
recuperații-sfetnici de morală
și chiar verdictul divanului rostiră:
S-a sinucis. Normal, bețivul a fost beat!
Din ambulanță
sirena când a încetat,
specialiști în somn au pufăit: Destul!
E moarte clinică de somnambul!
Ce să mai zicem despre botaniști?
Pac-pac!
L-au pus într-un ierbar, etichetat – zălud,
nebunul ce a zis c-ar fi din neamuri de copac
având chiar sânul burdujit cu flori de aur crud .

…numai luna toată noaptea
a vorovit cu fiicele ei din loviști de izvoare
că l-a văzut pe poet în vârful de tei
culegând de la privighetoare
mărunte stele din cântecul ei de priveghi.
Cum luminau în strânsul mâinii
făcliile-n buchet
de 33!
Cum le-a cules pe fiecare-ncet
spre linul început
de dis-de-dimineață
din prima zi a săptămânii
când teiul l-a răpit pe poet!

PARCĂ-I FIR DE POVESTE

14 Friday Mar 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 3 Comments

SONY DSC
Octombrie…

De ziua ei
mi-a spus că și-ar dori în păr
cea mai sprițară păpădie.

( O fire-ar să fie-a luminii!
Așa mi se întâmplă
de parcă-ar fi un făcut!)

I-am spus: ”Păpădiile mele
răsar sub galaxia Prier,
dar să-ncerc… O să-ți cer
întâi să-nchizi ochii,
să te gândești că de ziua ta și a lor…”

Și deasupra urechii ușor
i-am prins pe furiș un sărut.

…dar unde-am ajuns?
Care din ulmi mai adie
povestea ce-atunci a-nceput?
Nu cumva am trecut
pe puntea din basmul
ce n-a fost să fie?

← Older posts

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...