Corn de os suflat în aur
cheamă lung, prelung din veac…
Pentru dor lui Riga Laur
nici chiar cupa nu-i dă leac
și nici scripca pipărată
iaduri scăpărând în danț,
când prin inimă-i s-arată
mlădioasa din Bizanț.
”Hai, diece, scrie-i iară
despre prințul ei din nord.
Din văzduhuri stea fecioară
să-i aduc sunt de acord.
Buchilor ce-argintu-nrour
dă-le sclipetul din scapăr,
că-ntre coarnele de bour
o să-i prind mândrul luceafăr,
și cu har întoarce-n peană
strămătură de rubin,
c-aș dori să-i pun coroană
peste neamul mușatin.”
***
Pe cărare trapezuntă –
soli cu daruri și inel
pentru-mpărăteasca nuntă
cum n-a fost alta la fel!
Să cânți dorul Rigăi Laur
codrii-n frunze nu ne-ajung.
Corn de os suflat în aur
cheamă lung, tot mai prelung,
iar din prag de mărgărint
cornul lunii de argint
risipindu-se pe apă
basm cum n-a mai fost să-nceapă.
dumitruichim 