
Nadezhda Volpin with her son Alexander Esenin-Volpin.
Inimă pustie, luna-n frunze ce-i?
Felinar de moarte-n creangă de gutui?
Drumurilor toate vinul li-l băui,
Toarnă-mi din mesteacăn, frate-al meu Serghei,
Sau din balalaică, stepe stinse-n dor,
Până unde doare ghimpele-n de ce!
Cu o ploscă nouă vine Li-Tai-Pe,
Noi cei trei și luna – slujbă în sobor!
Nu cumva din școală să ne-aduci vreun Proust;
N-am plâns niciodată pe vreun timp pierdut,
Încă-o viață-aș vinde numai pe-un sărut,
Drum n-a fost în lume, roada să nu-i gust.
Dintr-o poză-a iernii, un copil bălai:
,,Hei, voi sanii, sanii, hei, voi cai, voi cai…’’
Am umblat pe drumuri inzapezite ,in ierni geroase ,cu luna …. cu sanii si fara …cu cai …hei ,voi amintiri ,voi ghețari ….