Monthly Archives: January 2013

CA SĂ FII SĂMÂNȚĂ

24 Thursday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ 1 Comment

Tags

, ,

102

CA SĂ FII SĂMÂNȚĂ

Ca să fii sămânță
( peste noapte, răsad),
oamenii îți vor ciopli o coajă,
un fel de păstaie,
din lemnul de brad
descântat de o gaie.

Va trebui să-nchizi ochii,
după rânduială să-ți taci
chiar și umbra răsfrântă-n cuvânt,
până te vor strecura sub pământ
după cod de sămânță.

Cel mai greu va fi
să-nchizi ochii și să taci,
dar cum să nu țipi
înaintea plecării la drum
pe dedesupt:
”Oameni nebuni,
cu pieliță rea pe aripi,
cele mai dragi flori ce-am iubit,
de ce cu roua încă pe cântec
pentru coaja aceasta le-ați rupt?”

Ca să fii sămânță
acopere-ți lutul,
cât mai bine,
cu iarnă.
Ingerul florilor
nu va uita de-ncolțitul tău,
și-l va vesti peste ceruri
ducându-l la gură,
ca pe-un sărut pe ultima goarnă.

Advertisements

VECERNIE-N GHIOC

24 Thursday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ 3 Comments

Tags

, , ,

56

VECERNIE-N GHIOC

Lasă ghiocul
să-ți sărute urechea.

Aproape șoaptă,
de sidef,
vor încerca buzele.

Pentru cine meduzele –
clopote cu franjuri ,
sunt trase de val,
repetat în sunet opal
de vedenie?

Coralic,
început de vecernie.

Blând.

Către lotca lui Petru
se aud pașii lui Iisus.
Pe apă.
O singură lină lumină
și două inimi bătând.

…ȘI DUHUL ÎN CHIP DE PORUMBEL

20 Sunday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ 2 Comments

Tags

,

698dove

…ȘI DUHUL ÎN CHIP DE PORUMBEL

Credeam că-i timpul și sorocul
să m-odihnesc în palmă de olar.
Cât de frumos mi-e numele pe crucea
ce mă așteaptă, printre saci de grâu,
în colțul din hambar!

Și-am mers să văd
de ceasul s-a mai pârguit
a galben de gutuie
pe lemnul de-nainte mergătoare
al ei
și psalmul spăimântat ca să mai suie
s-a frânt în două că pe cruce
era acum un cuib de porumbei.

Flămânzi cum te chemau să le dai hrană!
Mai lasă-i Doamne pana să le crească,
prea mi-e cuvântul crud și prea golaș.
Voi aștepta afară din icoană,
dar lasă-mi crucea – naintea mergătoarea –
și virgula mi-o mută-n altă frază
până când puișorii vor învăța să zboare,
cu-aripa lor sfințind
văzduhul din văzduh,
că cine știe
poate cel din mijloc,
ce are-n cioc o rază,
de ce nu s-ar putea
să fie însuși Duhul Sfânt?

FLĂMÂNDUL PUI DE LOTUS

20 Sunday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

, ,

IMG_0895

FLĂMÂNDUL PUI DE LOTUS

Ca mama care mă chema,
tot mai puternic Marea se aude
acum prin anii mei –
alean urcând prin i și e.

Sinaiului și altor munți
eu nu le port zavistie
că de sărutul Tău sunt mai aproape.

Îți mulțumesc de plânsul vechi
din cântecele-mi crude
când steaua Ta mi-o îngânai pe ape.

Mai e puțin
să mă-ntâlnesc cu Tine.
Mă bâlbâi vorbei cu retez,
gângav încerc, dar vorba-i peltă.
Ciudat Ți-am fost – copilul Tău răzleț –
risipitor de frumuseți,
dar iarăși mulțumesc,
cum munții Tăi cu pot,
de vremea să Te-mbrățișez
cu miile de brațe
ca o deltă.

Și mâl pe undeva de sunt
( mocirlă sau noroi eu nu-s),
de ciudățenie ai milă,
în drum spre Tine am văzut plângând
un pui flămând de lotus
și-am împărțit lumina Ta
din limpezitul mâl și restul de argilă.

CEI ZECE LEPROȘI

20 Sunday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

IMG_0850

CEI ZECE LEPROȘI

Atâta știu de ei, când mă întrebi,
că s-au făcut zdrahoni ca leopardul
și n-au uitat de Tine
și de gestul Tău,
că zice vorba proastă:
De ai făcut un bine,
așteaptă-te la rău.
Năvala lor curândă o să-Ți vie,
căci le-a clocit sinedriul
un plan ascuns și cu simbrie.
Și mi s-a spus că-s vindecat,
dar să o șterg din templu, pe furiș,
că-s câine, de alt neam,
și chiar fără de lepră
rămân tot necurat.

***
Când auzit-am glasul Tău,
mai putred decât carnea puturoasă
s-a limpezit în mine
întregu-mi bălătău
și-ai preschimbat adâncul
în apă nelumită cu-nceput,
nici de luceafărul prior,
atinsă-n fugă cu-n sărut.
Și m-am gândit la Tine
cum nădușești sub soare arzător:
Ia-mi sufletul
și-i bea ca din ulcior
lumina răcoroasă pentru sete,
până nu vin ca viespii-n turbăciune, roi,
cei nouă înapoi
să Te adape cu oțetul din burete.

SINGURĂTATEA ÎNGERULUI

15 Tuesday Jan 2013

Posted by in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

,

IMG_0534

SINGURĂTATEA ÎNGERULUI

Singurătatea îngerului
e un suspin albastru și greu.
O singură dată
i-am gustat amarul netors
și-nfricoșat m-am întors
la poarta Olarului meu

cerșindu-mi brațele-napoi.

Sărmanul înger!
Născut greșit cu aripi,
niciodată nu a putut zbura
măcar o singură îmbrățișare
ca noi.

Întâi am fost amintire,
apoi în frământec
am devenit același cântec
cu formă de lut.

Îți amintești de podul palmei Lui?
Ce cald era,
când peste umăr ne pândea
primul sărut
luna rodită pe ram de gutui!