• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Monthly Archives: January 2015

AȘA-I CÂNTA ÎNDRĂGOSTITUL DIN SUMER

31 Saturday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

ÎNDRĂGOSTIT, SUMER

assyrians-3

AȘA-I CÂNTA ÎNDRĂGOSTITUL DIN SUMER

”Precum lumina nopții,
‘nainte de născutul din luceafăr
spre primul ei sărut,
tu te-ai născut
ca numai brațul meu să te cuprindă
și numai apei mele să-i fii cer”,
așa-i cânta
îndrăgostitul din Sumer.

”Ca apele din dezmierdarea serii
îți port îmbrățișatul plaur,
precum rubinul
rodește strălucire de oglindă…
Și n-am nici meșteșugul
cuvântul rar să-l suflu,
cum face luna iazului, cu aur.
La ce folos firul de-argint de după,
ce-ar fi suspin de filigran pe cupă,
când buzele ne sunt prea plinul
să ne sorbim unul din altul
vinul?
Nu?
Tu,
livada mea prin mine plutitoare,
cum cântec nimeni n-a zidit sub cer”,
așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer.

Scormonitorii colbăitelor imperii,
ne-aduc scripturile tăblițelor de lut.
Argilele au ars întregul lor sărut,
dar scrisul lor
cum nu e cu cerneală
și pe papir de iască,
fiind doar ghimpi și cuie ca de fier,
nu știe nimeni să-l citească,
decât numai acela cu inima cuptor
ce știe scrisul focului din cer
precum îndrăgostitul din Sumer.

STIHURI DE NOAPTE

30 Friday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

noapte, STIHURI

156192_369281129788881_1900879266_n

”De la sânii tăi,
pe care numai
Cântarea Cântărilor mele
știe răsufletul lor să-l ascundă,
a-nvățat numai luna
pe iazul cu lotusul, castul,
cum să-și descheie lumina
din nasturul de undă .”
Așa grăit-am eu, Eclesiastul.

Și-apoi, în textul apocrif,
dând tot ce-aveam deșertăciunii,
cum altfel să socot,
chiar și-ale inimii odăi,
cu ultima strigare
rodită-n ne-nțeles
am dat în lături stihul și-am chemat
din borangicuri sânii tăi,
pentru că rugul arderii de tot
rămase cu sărutul necules.

ORAȘ MEDIEVAL

29 Thursday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

MEDIEVAL, ORAȘ

IMG_9256_m

”Acesta este orașul iubirilor
din piesele lui Shakespeare”,
ne spune ghidul
coborând pe scară.

Înaintăm pe străzi atât de-nguste
de parcă le-ar fi-nghiontit
morile.
De la un balcon la altul,
pe sfoară,
toate ale casei, își bârfesc între ele
culorile.

Prea pudicele gospodine,
care de evlavie roșesc
chiar când aud cuvântul ”mamă”,
au prins azi noapte șarpele,
durduliul primului păcat,
și l-au spălat atât de bine
c-arată-acum ca un ciorap de damă.
Cuminte pare
printre celelalte rufe la uscat,
dar blestematul, în vânt, ispititor
își fâlfâie
întreaga-nchipuire albă de picior
precum sirenele pe harpe.

”E un ciorap, nimic mai mult”
ar zice-un oarecare
într-o doară,
fără a ști că șarpele-i tot șarpe
chiar și întins pe sfoară.

ZAHEU

28 Wednesday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

ZAHEU

zacchaeus

Mă așteptam,
cu câte-aveam în cârcă,
urât de toți, pustiu fără pripor,
dar mai ales de mine,
ca Tu să fii mai drept. Cum, nu?
În locul Tău m-opream sub sicomor
și-aș fi-nălțat către nemernic pumnu’ :
”Pui de năpârcă,
înveninată până-n măduvă,
ce-ai supt din sânge de orfan
și văduvă…”
Să țipi la mine, să scobor,
că prea mă ridicasem peste gloate,
și să le-arăți
că Tu esti dreptul lor judecător
cu cârpa-mi murdărită începând
să-i ostoiești, făcându-le dreptate…

Acum Tu stai pe sicomor
cu brațele întinse-a-mbrățișare.
Ești gata
ca o pajură spre cercul mare.
Cât de ușor
ar fi din moarte ca să zbori,
dar astăzi, sus, Tu ești Zaheu,
și-ntreaga lui iubire
va trebui s-o-ntorci de patru ori
așa cum i-ai promis lui Dumnezeu.

APOKALIPSIS

27 Tuesday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

APOKALIPSIS

flat,550x550,075,f (2)
Foto: Igor Zenin

Fă spaima lămpii mai mică,
e-atâta otravă
în pâlpâit de garoafă,
și despletește-ți noaptea pe umărul alb
ce numai soarele l-a sărutat
cu-n singur apus,
soarele îndurerându-și mălinii
de-atâta rotund necântat.
Despletește-ți părul
cu degetele îndelung șovăind
pe ultima agrafă
a-nfiorării luminii.

Nu va mai fi
nici întuneric și nici noapte.

Îngerul roșu
va coborî în ulcioare
spre arderea de tot,
iar trupurilor noastre le va fi ecou
întru ecou – îmbrățișare.
Nu va mai fi
nici întuneric, nici trâmbiță de frică,
din temelie o să ardă lutul
și-asemenea
o să ne fie cerul iarăși crud și nou,
în frumusețea lui dintâi
când l-a-nflorit sărutul.

CIREȘE AMARE

25 Sunday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

AMARE, CIREȘE

ciresul-meu_14ff369674de32

CIREȘE AMARE

”Înainte de A
oare ce o fi fost?”
filosoful întreabă
ca omul cel prost.

Numai noi,
îngânați pe ascuns de magnolii,
știam
cum prin transparente petale
se mai pot auzi străvezimi
și din alte vocale.

Numai noi cu răbdare
am aflat
că-ntotdeauna
cireșele cele mai dulci
sunt cele amare.

Poate de la noi, spaniolii
mușcând din fructul vrăjitului nectar
au zis și ei că-i ”amar”
ca dorul,
ca luna.

NEBIBLICĂ

24 Saturday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

NEBIBLICĂ

moon-argentina

NEBIBLICĂ

Nu muntele e-nalt în măreție,
ci boaba de nisip
ce mării îi dă sfatul
hotarul cât să-i fie
și până unde plânsul ei.

Nici soarele, de n-ar fi fost
Porunca Nouă
pe care doar lumina
izvorul ei i-a cunoscut.

Eu l-am văzut
îngenuncheat sub firul ierbii
tot focul din eoni
cerșind pentru-n sărut,
de care lacrima i-ar spune
că-i doar un strop de rouă,
nu pragul și altarul ce sporesc
fiorul de nuntire din minune.

Puternice
nu-s nici tornada, nici furtuna
ce răzvrătesc și marea și pământul…

Cum ai născut Cuvântul,
Atotputernice,
ușa prin care treci fără de cheie?
Apoi pe om,
de ce-l făcuși arcuș fără de strună?
Abia târziu
ca să-ți devină cântec de potir,
dar iarăși –
pentru ce din pâinea lui ai rupt
să-i faci femeie?
Scripturile nici până azi nu știu
precum nici ei fiindul împreună,
când trupul Evei
un sfert era spre mugur,
iar necântatul – șoapte,
că mărul nu rodise încă frupt de noapte,
iar vinul roșu-al sevei
era pe buze însă nerostit,
până când lacul s-a trezit,
spun unii,
îmbrățișat de cerul făr de nor
strângând în pumn până la sânge
ultimul nasture al lunii
ca solz de șarpe lucitor.

DE-ÎNCHIRIAT: PATRU CAMERE GOALE

23 Friday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

ÎNCHIRIAT, CAMERE, GOALE, PATRU

2844710051_417e8f5fdb

Străina
locuia în mine.
Unde-ar putea locui o străină
decât într-un străin?
De-ar fi să trăiască
în aerul curat din grădină
ar fi o ceapă
ce se îmbracă în rochii de crin.

Într-o zi în ziar,
fără să știu,
a postat un anunț,
la rubrica despre javre pierdute
și convenabile nunți,
cu litera minimă:
”Închiriez patru camere goale.
Telefonați seara
și-ntrebați de Inimă,
sau Inimioara.”

De aici a-nceput
drum de necaz fără vină,
și mesageria telefonului plină:
– Camerele tale nu au ferești
de n-a locuit înainte
nicio femeie să o iubești?

– Nu, niciodată,
ci doar o străină
cu fantezie de morse
dactilografiată-n
peretele meu.
– Dar nici Dumnezeu,
după ce și-ar fi aprins
felinarul, steaua și fragul
nu ți-a trecut pragul
singurătăților să depănați mosorul?

– Nu, că Preabunul
locuiește în cuib cu lăstunul,
dar sub pat
are ascuns-o lădiță
cu moșteniri, ipoteci, testamente
toarse în buchi de peniță,
iar din ceară – smochina
pecete.

– Deci ai o străină,
stăpână pe-a ta străinie,
ca pe-un iaz
vârful de munte, înaltul,
dar unde îți este odaia
de somn și trezvie?

– Mereu sunt în altul,
niciodată în mine –
șlefuitor
de cârlige, zăvoare, lăcată.
Odată
într-un salon m-am întâlnit
cu îngerul meu păzitor.
În loc de aripă albă,
aruncase pe el un halat
și l-am auzit
șușotind cu surorile-n șoapte
ca o noapte
ce-și adoarme o rază
pe coapse de oale:
– Străinul a fost atacat
de cea cu anunțu-n ziare
că-nchiriază
patru camere goale.

QUO VADIS, DOMINE

20 Tuesday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

DOMINE, QUO VADIS

dscf0810-copy-jpg1369227061

Tristeților mele
le-am spus că a fost doar un vis,
dar eu am văzut, dincolo de ele,
ce numai pădurilor de măslin
le-a fost îngăduit să vadă –
cerbul alb.

Alb era
ca suspinul de crin
suflat a crud de zăpadă.
Coroana coarnelor lui
era și mai albă
decât lemnul răstignirii
din sânger.

Cât l-aș fi vrut
să fi fost doar făptură de înger,
vedenie,
penumbră de spaimă și frig,
ca Petru să strig:
încotro?

Dar cerbul alb
ajunsese în vârful de munte
din nou,
iar pădurile
prin mine-și despleteau
încă-un quo, încă-un quo, încă-un quo…

FATA ACEEA

17 Saturday Jan 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

ACEEA..., fată

langrish-running-l2

La ferestrele clasei a șaptea,
cerul ascuns după cer
se prefăcea a ninge prin somn,
că toți copacii livezii,
până la porțile de fier,
deveneau păduri de mesteceni
adânci ca iubirea și noaptea.

Oare de ce fetele
șușotind între ele
într-un colț
unde munții pe hărți se cojeau cafeniu,
întorceau capul mereu înspre mine,
iar când fata aceea,
chiar fata aceea,
se lumina ca născutul de soare,
oare
de ce chicoteau și mai tare?
Nici acuma nu știu.

…patru cai înhămasem la sania mea,
prin mesteceni sclipeau clopoței:
Uite-o stea, uite-o stea, uite-o stea…
Ghemuită în brațele mele
și-n lumina ochilor mei
era fata aceea,
chiar fata aceea,
ce spre mine-a zâmbit în vremea aceea.

Ay, ya, ya, ya –
cetină albă și verde de pin!
Prin mesteceni zburau clopoței,
mă gândeam:
Oare ce-ar fi să beau
doar puțin,
din cântecul roșu de vin
de pe buzele ei?
Chiar așa mă gândeam…

Puțin peste vis ar fi fost ,
peste zare – hotarul
ce doar cerbii din basm l-au trecut,
dacă tocmai la mijloc
spre primul sărut,
n-ar fi-nceput să latre de zor
limba de fier a intrare
când visele fug, ningând fiecare
în băncile lor.
Chiar pe băncile lor…

← Older posts

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 417 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...