Dă-mi aripa-ți, Iubire; cu cer, hrănit e cerul!
Sfâșie-mă de umbră până la os de soare,
Risipa de țărână miroase precum gerul.
Nu-i în ceaslov divinul, ci-n ghiara-Ți răpitoare!

Cum focului, din jaruri, o flacără nu-i scapă!
Crezi, inima degeaba fu Evei începutul?
Nu din pământ, din coastă, sânge a curs și apă,
‘Nainte de-a fi luna a luminat sărutul.

Ești miezul meu de noapte, cămară mi-ești și Mire,
De dor, îmi simt cuvântul, de ghimpi mușcat. Călcâiul…
Coroana Ta de nume, sunt spinii Tăi, Iubire;
Mai udă-mi trandafirii, cu norul Tău, dintâiul!

E Frângerea-de-Taină, nu-i din jertfiri pretinse,
Că Lemnul e al nunții și-al brațelor întinse!

Dumitru Ichim
26 iulie 2016

Să mă compar cu Tine-i mai rău ca blasfemia!

Nici cel ce-a fost Luceafăr, fecioara dimineții,

N-ar îndrăzni, și totuși, Vecin al meu cu via

Te chem la vânătoare, cu slova și ereții,

Să prindem nărăvașul gând ne-nvățat cu țarcul

Ce-Ți calcă peste hatul olaturilor Tale.

De ce fără ispravă-i capcana Ta și arcul?

Nu-i vinovat Olarul de-argila rea de oale?

Când ai făcut pădurea atât i-ai zis, să cânte!

Și nu crâcnește frunza, poieni, privighetoare,

Dar lutul meu s’-aleagă pe cine-l vrea la trânte?

De nu știu s-aleg voia de ce mi-ai dat-o oare?

Că ai văzut Tu însuți dând firea-mi lui Iisus,

Nu gândul Lui pe cruce, ci inima i-au pus!