”UMBRĂ ȘI VIS”

Tags

,

Image

Dacă sunt umbră

înseamnă că nu pot să fiu

decât Luminii tihnă

și în același timp

un dar,

din firea ei fiind ce mi-s.

 

La nimeni nu am vrut să spun,

zgârcit fiind spre a le da habar,

că uneori pe pragul meu,

de drumul lung spre mine,

se odihnește Dumnezeu.

 

 

De Îl sărut cu umbra mea

cum aș putea să-L jefuiesc

de dreptul lui de-a mă visa?

Si trupul meu i-l împrumut

să-l aibă pentru vis,

că nu doar adumbrire îs.

 

ȘI IARĂȘI COPILUL SE MIRĂ  

Tags

, , ,

Image

 

”În nici un chip

nu pot să-nțeleg pe cei mari

când țipă la noi,

(iar vina este

întotdeauna a noastră),

că ne-am murdărit cu nisip

jucându-ne cu marea.

Pe ea nimeni n-o ceartă

că s-a jucat cu cerul

și-acum e albastră.”

 

Și iarăși copilul se miră,

nu e normal ca să știe?

De ce

pe câte unul din oamenii mari

îl îmbracă frumos, în veșmânt,

și-l pun în cutie?

Apoi îl murdăresc cu pământ.

Ce haz, să arunci în el cu țărână!

Și-n joaca aceasta nătângă

în loc ca să râzi și să sari,

cu toții încep ca să plângă.

Ce curioși

sunt oamenii mari!

 

 

NUANȚĂ DE DOR LEVANTIN

Tags

, ,

Image

La anul,

poate fără noi,

cireșul

o să-nflorească din nou

cum îngerul Fecioarei în genunchi.

 

Cântecul  grădinii

ce-l știe numai ceara

îți va ascunde în trunchi

inel semănând scrisului meu.

Va fi rotund ca un ecou

din vioara

ce-a suspinat prin somn

pe umărul lui Dumnezeu.

 

Dar tu-mi zâmbești

făcându-mi cu ochiul șiret:

…și de va fi crai nou

și un sărut ne-o cere în sonet –

rimă perfectă pentru ametist,

spune-mi, atunci

vei fi la fel de trist?

 

 

ARHANGHELUL NI S-A PĂRUT O TUFĂ DE BUJORI

Tags

,

Image

 

Nu arăta deloc a fi arhanghel,

din ăia păzitori.

Așa cum moțăia pe scăunel

părea mult mai degrabă

o tufă-naripată de bujori,

( așa oricine ar fi zis)

și în Grădină am intrat,

tiptil, pe lângă el

și poarta s-a închis.

 

Ce-a fost, în întregime oare-a fost?

Sau numai doar o parte din vis

s-o fi-ntâmplat,

că speriați apoi ne întrebarăm:

Au nu cumva

din vinul de lumină nepermis

buzele noastre-au furat?

 

…n-auzi tu, inimile noastre?

De unde-or fi-nvățat,

atâtea răsărituri să ne doară

când din ecoul lor mijește lăstărind

luceafărul  de seară?

Și iar întreb, dar mă oprești.

Pe buze degetul îmi pui,

făcându-mi semn să tac.

Și tac, dar amândoi zâmbim:

Să știi că l-am închis afară,

cu sabie cu tot, pe heruvim!

 

 

 

EVANGHELIE DE BUNĂVESTIRE

Tags

,

rai

În vremea aceea
era când vorba și lutul greu
se-ntindeau mână spre mână
să prindă veșnicia.

Trimisul
doar atât grăi către ea:
Maria,
din rubedenia de stea
cu cea a mării ce se-ngână,
ești singura rămasă între fete.
Lui Dumnezeu
de chipul Lui din om
mi-a spus că-i este sete.
Vrei tu ca buza Lui
ca pe o floare s-o primești
pe-abisul străvezimii tale
de cântec și fântână?

AȘTEPTARE

Tags

Image

 

 

Du-te-acasă floare de lotus,

c-o undă mai mult e târziul.

Albastrul așteptării

se-ntunecă în verde închis.

 

Doar numai eu te-nțeleg

când tristețile tale culeg.

 

Du-te-acasă prințul meu, lotus!

Tu nu știi ce-am văzut și nu-ți spun:

Luna plină

a răsărit, dar s-a oprit în cais

îmbrățișându-l întreg

până la seva mustind,

de-a valma –

și flăcări și crudă lumină,

unul spre altul ningeau

mângâieri și colind.

 

Hai să mergem acasă,

frate de cântec și lotus!

Ca și-a ta nici a mea n-o să vină…

SPECTRUL LUMINII

Tags

,

Image

Poți tu să-mi dai verdele

cu împrumut,

dar întreg în culoare?

 

Ochii tăi nu cumva

l-or fi-nvățat de la mare?

Sau poate din cerneala ierbii

cu care luna își scrie

chenarul oglinzii din care

s-adapă alături și frunza și cerbii?

 

Ca un cer de

joc opalin, întregul tău verde

ce mi-l dai cu-mprumut,

ți-l întorc înapoi,

în zeci de nuanțe

și pentru fiecare din ele,

corect ca să fiu nu agalnic,

răsplăti-voi în plus c-un sărut.

Nu-i așa că-s bun platnic?