Poți tu să-mi dai verdele

cu împrumut,

dar întreg în culoare?

 

Ochii tăi nu cumva

l-or fi-nvățat de la mare?

Sau poate din cerneala ierbii

cu care luna își scrie

chenarul oglinzii din care

s-adapă alături și frunza și cerbii?

 

Ca un cer de

joc opalin, întregul tău verde

ce mi-l dai cu-mprumut,

ți-l întorc înapoi,

în zeci de nuanțe

și pentru fiecare din ele,

corect ca să fiu nu agalnic,

răsplăti-voi în plus c-un sărut.

Nu-i așa că-s bun platnic?