MI-E SOMN

Tags

, ,

Floare-Poze-Lalea-Flori-frumoase-Poze-hh_Ni760852

Mi-e somn,
dar e prea devreme țărâna
s-o întristez
cu bulbul amar de lalea…

S-ar putea
să visez
că am uitat să trag
zăvorul la ușă,
iar să cobor
sute și sute de trepte
e-ngrozitor de greu.

O viață-ntreagă le-am urcat
doar pentru-o singură privire
să-l prind pe Dumnezeu
cum își descuie veșnicia grea
doar c-o cheiță violetă
de brândușă.

Mi-e somn,
dar e prea devreme țărâna
s-o întristez
cu bulbul amar de lalea…

DACĂ-AR FI SĂ VISĂM…

Tags

193 - cires

Dacă-ar fi să visăm
invers,
lumina-ar urca înapoi
cascada-i din stele
și-ar încerca atunci să te fure
din brațele mele.

Ce bine
că ne visăm de-a normalul,
cum poienile se-ntorc în știubeu.
Bunăoară, din poveste și vis,
o să-ți trimit cireșul primului sărut
să-ți aducă voalul
abia înflorit din cântecul meu.

DIN SCRIPTURILE INIMII

Tags

,

a3b014f9cb9463c

”Piatra de râu
nu poate fi mai mare
decât scânteia ei de amnar”
grăitu-a iubirea.

Apa
și-a întrebat șuvoirea sa:
”Cum oare
niciodată nu am gustat,
din cântecul de noapte al ei,
măcar un sâmbur de stea?”

În cele din urmă,
ca un cactus la vremi de soroc,
piatra spre apă-nflori
răspunsul făpturii de foc:

”Oare de ce lacrima
e jumătate apă,
jumătate sânge
și-atât de rotundă-n târziu?”

Metanoia

Tags

jesus-walks-on-water-1888-1- ivan aivazovski
Foto: Ivan Aivazovski – Iisus mergand pe mare (1888)

Gând cu dorul în eclipsă
Chiar de-s plus mi-s totuşi lipsă
Că-i atâta întuneric
Sferei vrând să mă desferic.

Eu cu eu la socoteală,
Cifra-i ochi şi tot e goală
Că spre altul n-am de-ajuns,
Altu-n mine n-a pătruns.

Alfa glasul meu când strigă,
Nu-¬mi răspunde niciun rigă
Şi nici slugile din jur
Furnicând prin veacul sur.

Când omega mă înspică,
Punctu‐i tot, dar tot nimică,
Mării Moarte-s valul mort,
Barca prin deşert mi¬o port.

Eu sunt vameş, dar şi vamă.
Intră¬n mine şi mă cheamă
Cum făceai mergând pe mări.
Cheia am ascuns sub scări.

ÎN LIMBA MĂRII CHIAR SOARELE-I UN PUNCT

Tags

, , ,

Corky Art - marea

ÎN LIMBA MĂRII CHIAR SOARELE-I UN PUNCT

”Cum poate marea
de-o mie și-o mie de ori
să șoptească tot altfel și altfel
cuvintele mele,
nerostitele?”
am întrebat
nisipul, amarul și zarea.

”Tu cauți ce vorba
nu știe să spună.
În fața iubirii
chiar soarelui lumina îi scade-n apus,
dar nimeni niciodată iubirii n-a spus
că marea începe s-apună.”

COLIND CU PALMIER

Tags

,

palmierul-talipot

De Crăciun
și palmierul de la colțul casei
e la fel de singur ca mine.

”Ce sunt arsurile de pe trunchi?”
îl întreb.

(Acasă-n Moldova
cum ninge prin sat!)

”Sunt urme de frunze,
săruturi de foc,
frunze ce-am fost și-au plecat.”

Ce-aș putea să-i răspund?
De-unde vorba de leac
să-i culeg, să i-o spun?

(Acasă-n Moldova,
ninge chiar și pe prund!)

După un timp.
Adusul aminte îl doare:
”Spune-mi și mie
ce-i aia ninsoare?
Ninge-mi asemeni
cum la voi se ninge-n Ajun.”

Greu nu ne-a fost să fim seară,
și pe mine m-ardeau săruturi de foc.

…se făcea că eram
pe partea cealaltă a lumii…
Florile dalbe, de-a fulgul se joc,
pe partea cealaltă a vremii și-a lumii,
pe luncă, pe gânduri, pe straie…

Am vrut ca să-i ning
înflorindu-mi toți merii Moldovei,
dar din ochi se topeau
florile dalbe pe-obraz șovăind
stropi rotunzi ca de ploaie…

”Singurătatea-i la fel
pe amândouă tărâmurile lumii”
a vrut să zică palmierul,
dar amândoi tăceam
izgoniți din același colind.

PESTE VREMURI DE COLIND

Tags

,

ruga
Sursa foto: igalis.wordpress.com

Când începeau să se rumenească
măgurile serii,
plecam către Tine, Doamne,
să-ți înflorim toți merii
de-a florile dalbe.

Spre miezul nopții
ne trimeteai din adâncuri de codri
moștoaderii, moșgheorghii,
moșionii, stejarii și fagii.
Prin vis, începeau să-i colinde
pe magii
ce văzuseră steaua,
cum sfânta carte ne zice,
și-au mers peste măgurice,
până au stat
pe prispa Fiului de Împărat.

Tot de la Tine
ne veneau copiii brazilor,
amirosind a cetină și ger,
să ne coboare
colindul din cer
cu glas de clopoțel
subțire-n borangic,
iar dimineața ne trezeam,
în colțul de odaie,
cu îngerul lor mic
cântând atât de verde
de steaua Sfintei Fecioare.

Și-acum îl văd
cum o ținea în vârful bradului
cu amândouă mâinile, până la cer,
peste toate comorile
ce le cunoscuseră doar magii și cheia.
O, neastâmpărate lumini
cum săltau pe fiecare crenguță,
iar unele de-atâtea leruri
ecou-și aplecau spre rod și altui ler…

O, Doamne, ce bogat erai pe vremea-aceea!

PASĂREA CU UMBRĂ DE PEȘTE

Tags

, ,

phoenix-

Era aceeași Pasăre
ce-ntru-nceput de lumi
se purta pe deasupra genunii
și-a firii
semănând peste-adâncuri de ape
lumina –
primul grăunț al iubirii.

Acum
era deasupra Celui care
își aplecase capul
spre fața râului,
să ne culeagă
lacrimile
din valurile verzi,
umbra fluida, rotunda,
când iubirea o pierzi.

Unii ziceau c-ar fi soare,
alții – întruchipare de nor
inspre grâu,
dar nu avea aripi, cum nici inima n-are,
ci numai flăcările-ntinse
a zbor.

Pasăre
a sfântului sărut!
Numai îndrăgostitul Te șoptește,
cum apele-si sorbeau
genunea spre-nceput
asemeni cu pleoapele,
din două – zborul întreit
al Păsării
cu umbră de pește.

SPĂLAREA PICIOARELOR

Tags

,

169-isus-spala-picioarele-ucenicilor-sai
Foto: Julius Scnorr von Carolsfeld’s (1794-1872 – Iisus spaland picioarele ucenicilor

Doar picioarele, Chefa.
În rest, ești curat ca efa
de făină,
ca valurile mării.
Nimeni nu spală
lespedea verde a sării
cu lacrimi ascunse
în lumină.
Ca măslinul este trupul tău,
ca ochiul de copil când dă să se culce.
Nu speli albastrul de smochină
să fie mai dulce.

În inima ta e curat
ca-ntr-un altar de grăunț,
ca într-un cântec
prin care se merge desculț.
Șuvoiul ce curge pe piatră
nu o-nălbește, ci o-nvață să cânte.
Cuvintele Mele să nu te-nspăimânte
când de plecare
norul prin ele tristețea-și va duce.
Mâinile Mele vor rămâne pe cruce,
până la sfârșit de veac, bătute în cuie,
dar tălpilor tale voi da cheile
tuturor cărărilor
fiecare inimă s-o descuie.
Chefa,
o să-ți spăl numai picioarele,
ce-mbrățișarea Mea
peste cântecul mărilor
o va duce,
așa cum numai soarele
va ști să-Mi coboare
umbra adormită pe cruce.