Discutam
tot de-ale școlii,
dar tu m-ai întrerupt
lângă iazul morii
arătându-mi cum norii
se sărută în alb de magnolii
pe ape…

Eram atât de aproape,
iar tu ai ridicat din sprâncene
și ai zâmbit…
Sărmanele drepte din carte!

Mâinile noastre
cât s-au strigat una pe alta!
Încă puțin și-ar fi fost infinit,
dar noi am mers mai departe…