12 Friday Dec 2014
Posted in Uncategorized
Luând-o în brațe,
cum brazii mireasa și-o duc,
cu cântecul lor aplecat de lumini
și de neaua netoarsă pe fus,
aud și acum cum i-a spus:
”Hai, cum n-a nins niciodată,
nici de cer, nici de nor de cuvânt,
haide, să ningem în sus,
să te prind
din neprins
de colind!”
Și au nins, și au nins și au nins,
dar ea mai departe de ceruri s-a dus
și n-a mai știut să ningă-napoi…
06 Saturday Dec 2014
Posted in Uncategorized
De Crăciun
și palmierul de la colțul casei
e la fel de singur ca mine.
”Ce sunt arsurile de pe trunchi?”
îl întreb.
(Acasă-n Moldova
cum ninge prin sat!)
”Sunt urme de frunze,
săruturi de foc,
frunze ce-am fost și-au plecat.”
Ce-aș putea să-i răspund?
De-unde vorba de leac
să-i culeg, să i-o spun?
(Acasă-n Moldova,
ninge chiar și pe prund!)
După un timp.
Adusul aminte îl doare:
”Spune-mi și mie
ce-i aia ninsoare?
Ninge-mi asemeni
cum la voi se ninge-n Ajun.”
Greu nu ne-a fost să fim seară,
și pe mine m-ardeau săruturi de foc.
…se făcea că eram
pe partea cealaltă a lumii…
Florile dalbe, de-a fulgul se joc,
pe partea cealaltă a vremii și-a lumii,
pe luncă, pe gânduri, pe straie…
Am vrut ca să-i ning
înflorindu-mi toți merii Moldovei,
dar din ochi se topeau
florile dalbe pe-obraz șovăind
stropi rotunzi ca de ploaie…
”Singurătatea-i la fel
pe amândouă tărâmurile lumii”
a vrut să zică palmierul,
dar amândoi tăceam
izgoniți din același colind.
05 Friday Dec 2014
Posted in Uncategorized
Sursa foto: igalis.wordpress.com
Când începeau să se rumenească
măgurile serii,
plecam către Tine, Doamne,
să-ți înflorim toți merii
de-a florile dalbe.
Spre miezul nopții
ne trimeteai din adâncuri de codri
moștoaderii, moșgheorghii,
moșionii, stejarii și fagii.
Prin vis, începeau să-i colinde
pe magii
ce văzuseră steaua,
cum sfânta carte ne zice,
și-au mers peste măgurice,
până au stat
pe prispa Fiului de Împărat.
Tot de la Tine
ne veneau copiii brazilor,
amirosind a cetină și ger,
să ne coboare
colindul din cer
cu glas de clopoțel
subțire-n borangic,
iar dimineața ne trezeam,
în colțul de odaie,
cu îngerul lor mic
cântând atât de verde
de steaua Sfintei Fecioare.
Și-acum îl văd
cum o ținea în vârful bradului
cu amândouă mâinile, până la cer,
peste toate comorile
ce le cunoscuseră doar magii și cheia.
O, neastâmpărate lumini
cum săltau pe fiecare crenguță,
iar unele de-atâtea leruri
ecou-și aplecau spre rod și altui ler…
O, Doamne, ce bogat erai pe vremea-aceea!
26 Wednesday Nov 2014
Posted in Uncategorized
In fața Pruncului,
cu fruntea aplecată – păstorii.
Au părul alb
ca vârful munților
peste care norii
niciodată nu au nins
omenește.
Sunt aceiași
care-și adăpaseră cărările,
oile și berbecii lor
numai de pe unde luceafărul
băuse întâi subțirelul
tăcerilor
dinaintea vecilor.
Fecioara,
peste slujitorii stelelor privind,
zâmbește
cum prin somn suge mielul.
E alb
ca vârful munților
peste care norii
niciodată
nu au grăit omenește,
decât, poate,
la-nceputul de lumi
ne-nceput de vreo stea în aprins,
când din primul colind
Dumnezeu peste lume a nins.
21 Friday Nov 2014
Posted in Uncategorized
După-atâți colindători
de peste vale,
de peste munte,
de peste nori,
Maica Domnului
a pus pe laiță-n coșarcă
alte mere,
covrigi și colaci,
turtă dulce
și parcă
era aproape gata să se culce.
A micșorat
sporovăiala feștilei,
și ca prin vis
Maicii și Copilei
i s-a părut că din iesle
Pruncul suspină.
Dar nu,
era răsuflatul de miel
suflând peste El
miros de trifoi și lumină.
Apoi Maica de Domn
i-a sărutat Fiului
piciorușul scos afară prin somn,
dezvelit din colind.
Era atât de mititel,
de sub mițele mari ale cergii
că părea
un pui curios de lalea
surprins
către zâmbetul ei înflorind.
23 Monday Jun 2014
Posted in Uncategorized
Ciobani veniră de la stână
cu floarea gerului în lână.
După ce mielul l’au pus jos
se închinară lui Hristos.
Deasupra îngerii – grădină
din lujeri înflorind lumină,
iar stele s’au oprit în roi
când magii au venit apoi;
vistierii, legate’n brâie,
cu aur, smirnă şi tămâie.
Se aplecau, pân’ la pământ,
spre ieslea cu odorul sfânt.
Si iată Maica’n întristare;
Irod toţi pruncii vrea să-omoare.
Miroase a eucalipt
şi sânge’n drum până’n Egipt.
Si jar şi foc de caravane,
( cum nu se scrie în icoane)
şi după săptămâni de drum –
amiază’n jaragai şi scrum.
Cum ea s’ar vrea să-i fie norul,
şi dor să-i mistuie cuptorul!
Un strop de apă, Doamne, dă-i ,
striga ecou prin pălălăi.
Iar Pruncul întinzând o mână,
tâşni izvorul crud – fântână,
şi’ntr’un picior – un palmier
cu deasa-i umbră pân’ la cer.
Sunt clipe’n acatiste rare
când sunt fântână şi îmi pare
că Dumnezeu, lângă ghizdea,
din mine chipul Lui şi-L bea.
29 Saturday Dec 2012
Posted in Crăciun, Poezii, SERBAREA DE CRĂCIUN
Tags
ciocolată, colind, copii, Crăciun, Jucării, MOȘ CRĂCIUN, MOȘ GERILĂ, poezie, SERBAREA DE CRĂCIUN
CADOU PENTRU CĂȚEL
Un Crăciun ca niciodată!
Jucării și ciocolată!
Și sub brad, păi ce nu este?
Tot ce vrei ca în poveste.
Nelu gânditor observă,
și cu-n glas de te usucă:
Păi e drept Moșu’ s-aducă
lui Azor doar o conservă?
29 Saturday Dec 2012
Posted in Crăciun, Poezii, SERBAREA DE CRĂCIUN
Tags
colind, copii, Crăciun, MOȘ CRĂCIUN, MOȘ GERILĂ, poezie, SERBAREA DE CRĂCIUN, TELEFON
TELEFON LUI MOȘ CRĂCIUN
Moș Crăciun în miez de noapte
va veni tiptil și-n șoapte
o să-ntrebe pe părinți:
”Oare-am fost, sau nu cuminți,
buni la școală și de treabă?”,
cum de obicei se-ntreabă.
Dragă mamă, dragă tată
să nu-i spuneți: ”Niciodată!”,
ci așa.. ”din când în când,
poate n-a fost chiar la rând.”
Cât mai mult goliți-i sacul,
că-i bătrân și el săracul,
și-apoi drumu-i tare greu…
Nu cumva mă dați de gol,
sau mai bine îl sun eu
dimineață când mă scol.
25 Tuesday Dec 2012
Tags
PROFESOARA DE FRANCEZĂ
Ela mamii, floare rară,
vrea să fie profesoară!
Sfat i-a dat și coafeza:
” Nu câștigi mult cu franceza”,
însă Ela: ”Ha, ha,ha!,
nu-mi schimb gândul: voila!”
– Vorbește cu Moș Crăciun
ce crede de sfat: e bun?
– Bine zici, când o să vie
( cum franceză el nu știe)
îl voi întreba: Știi ce?
Moș Crăciun – parlez francais?
Jenat m-o lăsa în pace
să-mi aleg din sac ce-mi place.
08 Saturday Dec 2012
Posted in Crăciun, SERBAREA DE CRĂCIUN
CRĂCIUN PENTRU PĂPUȘICA MEA
”Criza asta, bat-o vina,
dând din cap, zice Cristina,
(A, nu știți? E cea din pluș,
cum n-am alta-ntre păpuși.)
pe toți strânge rău la ușă,
mai ales când ești păpușă.
Că și eu, credeți ce spun?
îl aștept pe Moș Crăciun.”
Și-a-nceput, pe rând, să-mi zică
tot ce-ar vrea o păpușică,
plus brăduț pentru Grivei.
” Este tot, o-ntreb, ce vrei?”
” Cam destul, bugetu-i drastic.
Bradul poate fi din plastic.”
Și ce scump făcu din ochi!
Ptiu! Nu fie de deochi!
