ÎN LIMBA MĂRII CHIAR SOARELE-I UN PUNCT

”Cum poate marea
de-o mie și-o mie de ori
să șoptească tot altfel și altfel
cuvintele mele,
nerostitele?”
am întrebat
nisipul, amarul și zarea.

”Tu cauți ce vorba
nu știe să spună.
În fața iubirii
chiar soarelui lumina îi scade-n apus,
dar nimeni niciodată iubirii n-a spus
că marea începe s-apună.”