O, dacă-aș fi poet
aș căuta cu stihul meșterit în fir
să-ți spun
că buzele tale-s ispitei
ca pâlpâirea spaimei din rubin,
dar tu ai râde,
sălbaticul meu trandafir,
așa cum știi, cu fiecare spin
s-aprinzi
ecoul sprinten de vioară:
”Mai lasă-mă cu poeziile în pace,
că fumul lor doar rotocolul urcă;
buzele noastre
prin vorbe mari se-ncurcă.
Nu ai văzut aseară,
fără de ele ce bine se descurcă?”