PE PRAGUL TIMPULUI ALB

Tags

, ,

panza-de-paianjen-14_c167610c278064

PE PRAGUL TIMPULUI ALB

I-ai dat paingului
sporul înalt de-nțelepciune
că firul lui
subțire
ca duhul plutitor
tristeții din oglindă
i-ajunge ca să-i fie
odaie, foișor și tindă.

Asemeni lui m-ai plăsmuit,
răscrucilor cărări și strune
pe care niciodată
n-am reușit să plâng
și nici să strâng
în mreaja lor
( eu, vânător de-austru
și-al nopții Tale
robul)
aghiazma lacrimei cu rod ascuns
cum el îi prinse bobul.

Hambarul gol îmi înflorește
când simt cum treci prin mine,
Tu, boare de stihiră nouă…

Am zeci de strune-ntinse pe căluș
spre agrăirea buchilor de rouă.
N-ai vrea cumva pentru culesul lor,
măcar pe-un început de veșnicie,
să-mi împrumuți lumina ca arcuș?

GORUNUL

Tags

parchet-masiv-nefinisat-stejar-01

Tristețile tale
adunu-le
sub stea de-nceput și târziu.

Mai spune-mi o dată de Blaga,
gorunule,
cum de te-a prins ascunzând
un sicriu?

În noaptea ei, de Rusalii,
o să se-ntoarcă-n lotca de lemn,
ce numai o dată
o dezleagă gorunii.
Tu să ne taci cărarea,
și numai brațele să mi le dai
cu împrumut,
s-o-mbrățișez cu zeci și zeci de ramuri.
De ce atunci numai cu două
i-am strâns în brațe
răsăritul lunii,
gorun amar al primului sărut?

SFÂRȘIT SALOMEIC

Tags

,

1654331_889268877761846_3208956545261281050_n

Irod ar fi dat
până la jumătate de împărăție
pentru ca leul să rămână
în același timp
și după gratii și viu,
dar fiecare cupă
luase forma pietroasă a coapselor ei
prin străveziul târziu.

Împărăția fusese ruptă în două,
ca un hrisov,
de râul Iordan.

Acum
în fața lui se oprise,
în locul trimisului gâde,
arhanghelul temut al pustiei
îmbrăcat în suman de cămilă
și cingătoare purtând
curmeiul
mirosind a viță de vie.

Ținea pe tipsie
același ipostas al lui –
chipul hieratic de leu scăpat din capcană
și-ncovoiat,
cu spatele-mpietrit în arc de bazalt,
spre ultimul salt
când prada și-o prinde în dinți,
sub vulturii albi, s-o sfâșie.

TATĂL PESCARILOR

Tags

,

DSCN47638

”De veți avea credința firii,
cam cât ar fi grăuntele
agonisit de muștar,
vă va asculta muntele
și corabie de mână nezidită
o să se facă vouă
spre taina fără țărm a iubirii.
Acolo soarele
din propriul lui apus
își țese spre voi răsăritul.”

Dar gloatele
n-au priceput ce le-a spus
de ochiul cât izvonul de mac,
mai mic decât punctul pe zar.

Tatăl pescarilor
vorbea cu sine însuși, amar:
” Minunile
doar pentru proști se mai fac,
dar timp de joacă nu mai am pentru ei;
plinitu-s-a ceasul iubirii
caruia doar marea-i cunoște
adâncul și largul.”

Apoi Tatăl pescarilor,
trecând printre gloate mărunte,
începu să se urce
spre locul din vârful de munte
ce-L aștepta să-i pună catargul.

ITE, MISSA EST

Tags

, ,

burning-bush

Cuvine-s-ar să-ngenunchez
cum cere taina-ascunsă în rărunchi,
dar trandafir de munte, măcieș,
nu am nici aripi, nici genunchi.

Sălbatică mi-e ruga – rostul pietrei
când unda apei șoapta i-o ghioașă,
şi totuși Maica Ta,
când din adânc i s-a-nchinat pădurea
ca rugului aprins,
tăcerea mea flămândă
o-ncoronase-n roșul de măceașă
cu-o luminândă.

Întreaga iarnă, stihurile mele,
încondeieri de îngeri, mai aiurea,
flămânde-mi vin, străine, fără haină
cerându-mi găzduire întru cuvântul Tău.
E oare ceva rău
de-Ți împrumut potirul
ca noaptea lor să le-o aprind
din rugul ce-ai uitat nestins
la Cina cea de Taină?

Ah, Spinii…

Tags

543516938_62f872c8a9_b-trandafir

”Cine știe,
poate oi fi îndrăgostit?!”,
s-a-ntrebat trandafirul de munte,
înrourat de timp ne-nceput.

Apăruseră spinii.
Neplăcuți pe obraz precum coșii.
Frunze de cântec ascuns
acum navigau geografiilor roșii
spre steaua
polarului sărut.

”Poate oi fi îndrăgostit.
Altfel ce caută spinii
pândind, șușotind,
șușotind și pândind?
Nu-i auzi? Vorba lor –
de-al paingului fir:
”Iată,buzele lui cum prin somn
rostesc nepermisul din numele Lui,
tot mai mult spre forma rotundă
din lacrima luminii.”

Ah, spinii…
Ce greu e să fii trandafir!

DE CONSOLATIONE PHYLOSOPHIAE

Tags

,

4

Când omu-mbătrânește,
să se afle-n treabă,
încurcă lumea prin filosofie.
Din tomul greu de pielea caprei
pe tineri îi întreabă:
”Cum ochiul ar putea
vederea să și-o vadă?”
Nu buze, brațe, sărutări,
sau rodul vorbei tâlcul dând s-ascundă,
ci te ogoaie,
de la un ”cum” ce se resoarbe-n ”oare”,
că totul ar fi undă,
părere, sau vibrare,
un fel de sunet
ce se-mbracă-n fum,
deci ”dubito”, spre ”ergo sum”,
și cvadratura cercului în toate.

***

Venind prin spate,
mi-acoperi ochii să ghicesc:
”Zi, cine sunt –
vibrare, undă, sau părutul
învăluit în curcubeu de fum?”

Cum aș putea să n-o iubesc?
Că de la ea am învățat că ”sum”
și ”amo” cuibul nu-și despart,
iar drept răscumpărare din Descartes
aprinse într-o seară din lumina
ce la-nceput de lumi
purta același nume cu sărutul.

FACEREA

Tags

300px-Iisus_Hristos,_sec_al_IV-lea-pictura murala in catacombe

După vreo șase zile
de olărit sub zborul rotund
al Duhului Sfânt
ar fi renunțat
ca-n locul zidirii din pământ
să-i dea doar transparențele
viului,
dar acum semăna tot mai mult
cu chipul de om al Fiului.
În stânga îi cântase inima,
cu valul din șoaptă în șoaptă,
însă îi lipsea ceva,
abisul cerând alt abis cumpănirii
în partea lui dreaptă
ca un sărut ce lutul îl așteaptă
stingându-se pe oale.
”Ascunde durerea tristeților Tale,
cu-n oftat zise Fiul,
să Ți le port în năstrapă,
când omul pe Om va împunge
să curgă și sânge și apă!”

Tags

,

prometheus-The act of Prometheus stealing the fire of the gods, as given in Pierio Valeriano's 'Hieroglyphica' (Lyon, 1586).

Foto: the-act-of-prometheus-stealing-the-fire-of-the-gods-as-given-in-pierio-valerianos-hieroglyphica-lyon-1586.

ÎNTOARCEREA LUI PROMETEU

Iubita
n-a fost prea impresionată,
că-n loc
de colan și colier,
i-a adus în palmă
un tăciune din cer.

Seara,
în pragul ușii,
Prometeu
își invita trecătorii
la nunta de foc
al aurului greu,
dar nimeni nu se oprea,
nici măcar înțeleptul
din poloboc.

Numai geambașul
de marfă literară,
oprindu-se lângă lacrima lui
l-a înțeles întrebând:
”Văd că ai foc,
n-ai cumva și-o țigară?”