Tag Archives: ÎNTOARCERE

PSALM DE-NTOARCERE-N SONET

25 Monday Apr 2016

Posted by in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

, ,

4cd29f27a4105074fb2aad7453143725

Am să-ndrăznesc povață să dau ierbii,
Ușor obrazul peste mine pună,
Ca pe-o vioară adăpându-și cerbii
Cu limpezirea nopților din strună.

A carillon chema-va carioca,
Nestins de zări e-n cântec, deci întornu-l;
Din Algonquin și până la Muskoka,
Rar, albi mesteceni, o s-adie cornul.

Mi-e cerul mării-n roșu, ce înseamnă?
Urechea pun s-ascult ce-ndrumă drumul,
Cum celălalt meridian condamnă,
Cu fratele arțar pierzând ghiordumul.

Ca melc mă voi retrage, plin de seară,
Sonetului cu viță ca la țară.

PSALM LA DUMINICA ÎNTOARCERII TÂLHARULUI ACASĂ

08 Monday Feb 2016

Posted by in Uncategorized

≈ 5 Comments

Tags

, , , ,

646x404
Șampanii, zarvă, fracuri, fum, paparazzi, toasturi,
Mese în alb de ură cu clinchet de argint…
Mă-ntreb, ce-are oglinda strigându-mă-n Peer Gynt
Că scump aș fi ca marfă la topitor de nasturi?

Pe lemn de brad, mai bine, ți-ar sta autograful,
Că n-ai găsit în lume măcar un drum de leac,
De-aceea-ntreaga cuhnă miroase-a ”Wild Duck”.
Hai să începem danțul, din toate s-‘ales praful!

Ai strâns o viață slove, cochilii sidefate,
Și rime rare-n piatră, cum cei zărghiți culeg,
Cântând tristeți de-acasă, cu tei, prin Winnipeg,
Geamgiu, arțar prin lume, cu cerurile-n spate…

…Când toții mă vor plânge, înfulecând pomana,
Prăda-voi mânăstirea și voi fugi cu Ana!

PSALM LA-NTOARCEREA FIULUI RISIPITOR DE CÂNTEC

01 Monday Feb 2016

Posted by in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

, , ,

ciori

Te-ntorci din balalaică. Doar ploaia e în gară.
Ți-ai risipit și stepa și teancul de parale.
Hoinari am fost ca plânsul prin fumul de țigară.
Rucsacu-i plin, da’-s cioburi din jazzuri și țambale.

Cum se-nvechiră norii! Nu-s peticite plapomi?
Din caii de la sănii, ici, colo-n cer ciolane…
Serghei Esenin, porcii apusurilor, lacomi,
Ne-au devorat poemul de perle și icoane.

Doar ciorile-s aceleași – stropire muzicală,
Când numai amintirea, lin, scutură scorușul.
Prin hanuri, crâșme, lunii i-am dat amurg din oală,
Dar ne-a rămas din stepe tristeților arcușul.

Pe unde o fi tatăl, cu-ospățul lui, acelul?
Și-a stins și el prin ceruri… În lacrimi, clopoțelul…

27 Saturday Dec 2014

Posted by in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

,

prometheus-The act of Prometheus stealing the fire of the gods, as given in Pierio Valeriano's 'Hieroglyphica' (Lyon, 1586).

Foto: the-act-of-prometheus-stealing-the-fire-of-the-gods-as-given-in-pierio-valerianos-hieroglyphica-lyon-1586.

ÎNTOARCEREA LUI PROMETEU

Iubita
n-a fost prea impresionată,
că-n loc
de colan și colier,
i-a adus în palmă
un tăciune din cer.

Seara,
în pragul ușii,
Prometeu
își invita trecătorii
la nunta de foc
al aurului greu,
dar nimeni nu se oprea,
nici măcar înțeleptul
din poloboc.

Numai geambașul
de marfă literară,
oprindu-se lângă lacrima lui
l-a înțeles întrebând:
”Văd că ai foc,
n-ai cumva și-o țigară?”

TROPARUL ÎNTOARCERII ACASĂ

27 Sunday Jul 2014

Posted by in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

, ,

clopote-clopotul-(1)

Ora Lui eu n-o pot
s-o frâng
sau s-o beau dintr-o dușcă…
Auzi cum bate un clopot?
De ce te sperie
clopotul?
Câinele ce latră nu mușcă.
O, ce bucuros se zbate,
în lanț,
când mă întorn acasă!

Prin care țară
mi-a curs drumul? Viața,
fără de nor, în ropot…

Din pânea pribeagului,amară,
ar trebui să frâng,
până la cântărirea ei de comând,
să dau săracului câine flămând,
flămândului meu clopot,
dar nu pot,
dar nu pot,
dar nu pot…

– ”Prin care țară și-a cui viață?”,
sărmanul meu clopot
mă-ntreabă, zbătându-se-n lanț
de bucurie.
– ”Nimeni nu știe, nimeni nu știe,
vânătorule de vânt
și păzitor de umbră și ceață…
Și totuși,
ia și tu din vocala-mi amară,
amândoi la fel de flămânzi
și fără de țară…

ÎNTOARCEREA  DIN  EMAUS

25 Tuesday Mar 2014

Posted by in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

,

Image

…iar Petru i-a-ntrebat a doua oară,

cumva și a dojană de pelin:

– ”În capul vostru ce era

de ați crezut că e-un străin,

și nu Iisus?”

– ”I-am spus

rămâi cu noi

că ziua se aplecă înspre seară

și-i doar la începutul săptămânii.”

Dar Petru i-a-ntrerupt din nou,

că neputând să-i creadă

le râcâia cuvântul spre dovadă:

”Și cum  adică L-ați recunoscut

 abia la frântul pâinii?

Era la fel (cum amintirile mă dor!)

așa ca în ajunul morții Lui în foișor?

 

Numai Ioan zâmbea

gustând pe îndelete taina,

de-ajuns credinței zborul,

cum bradul își îmbracă haina

cu nasturi de rășină,

așa veșmântul lor le mirosea,

nu a pescar, ci a lumină

din pâinea aburindă de la Cină

când o frângea Învățătorul.