”Nu mai e mult,
Marie.
Când vom ajunge
sub steaua viezurină
de acolo,
vom fi acasă”,
dar asinul nu știe
care o fi dintre stele,
la fiecare se închină.
Le spune ceva dând din cap,
dar suflă tot mai încet,
nu cumva din greșală
să stingă
cumpăna nopții din Nazaret.
Arhanghelul cu greu
mesajul îngaimă
către Fecioară.
Era prima oară,
când cu spaimă,
vedea-n vocala aprilină
ecoul lui Dumnezeu
când a strigat
la-nceputuri de lumi:
Să fie lumină!