SCARA LUI IACOB

Tags

, , , , , ,

SCARA LUI IACOB

”Aruncă-n foc și rigla și echerul,

răstit se oțărî către Esau,

și toate turmele îți dau,

dar lasă-mi fără îndreptare scara

ce mă unea cu cerul,

așa cum visul o văzu – spirală.

Hulpav,

mânâncă tot ce-a mai rămas în oală,

nu-ți vreau nici dreptul de întâi născut

să-l pui la rămășag,

nici tolba ta cu aur și harțag,

ci lasă-mi ce-am visat cu împrumut.

Spirală –

vârtej al minții –

tu infinit  ce-nșeli chiar propriu-ți cerc,

de câte ori cu îngerii încerc

aceleași trepte ale scării

să mă deschid în chip asemănării,

dar cercul scapă cercului în cerc

mereu

în loc de plus mă scad din Dumnezeu,

și-n loc de lipsă,

lumina treptelor de scară,

cu timpul în eclipsă,

m-adapă  din lumina cea fără de seară.”

M-ați îndreptat destul și tu Esau și Euclid

să meșteresc inel pe nicovală,

dar numai Tu ești scară și spirală.

De Te-am cuprins – genunea o deschid,

și totuși tare-s singur la poarta lui Bethel,

de parcă-s vulturul rotindu-se pe cer

pe scara Ta cu îngeri, zbor declinat de-a cercul,

fără compas, fără de riglă, și fără de echer.

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

Tags

, , , , , , ,

CÂND DUMNEZEU A PLÂNS PE UN TOIAG

N’au fost nici harfe să îngâne merii,

ci numai piatră pe piatră,

cuiburi de piatră sub grindă de piatră

a viespe de

slovă scufundându-se’n lespede

până’n rărunchii tăcerii.

Nici fluiere n’au fost și nici tâmpine

când Simeon a venit să-L întâmpine.

Totul de piatră. Cremene mută.

A-ngenuncheat Bătrânul în cuvânt

ca văluritul lunii pe vioară –

acum lumină și-apoi iarăși tărie:

”Marie

și Pururea Fecioară,

așteptărilor mele-mprumută

Pruncul tău și-al Duhului Sfânt…!”

N-au fost nici goarne, nici tâmpine

când Simeon a venit să-L întâmpine,

ci doar alături piatra încerca străluminii

amestecul de sânge cu-al sfintelor ape

spre cristal limpezind negrăit axion,

pe când Bătrânul își strângea în pleoape

povara de lumină a lacrimii, cu greu,

așa cum pe ascuns

o plânse însuși Dumnezeu

pe lemnul de toiag al lui Aaron.

BLAGOVEȘTENIE

Tags

, , , , , ,

BLAGOVEȘTENIE

Ca la’nceput de lumi

fusese Duhul și aripa

cum noi i-am scris-o a columb sau pescăruș,

genuni chemând genunea spre albuș.

Era ningai de veacuri, dar nenăscută clipa

când fără soare se făcuse seară.

In Nazaret, la o fecioară,

trimis a fost într’aripatul spirit

dar nu avea în mână, din rai sau din amiază

nici crin și nici narcise,

că-atunci când o văzuse

el însuși înflorise

în loc de aripi vechi – petale noi de rază.

..și cum va fi, pe rând i-a spus

că ea va naște pe Iisus.

Ca la’nceput de lumi,

lumina pe lumină-o s’o umbrească

și va rodi din Duhul Sfânt.

Abia la’ntoarcere ținea,

în loc de crin,

potirul clipei de pământ

de la Fecioară,

grăbit în zborul nazarin,

din el să-mpărtășească

pe Dumnezeu întâia oară.

POVESTEA LUI IOV ÎN OGLINDĂ

Tags

, , , , , , , ,

POVESTEA  LUI  IOV  ÎN  OGLINDĂ

Ispititorul îndrăzni să-I treacă pragul

și pentru sufletul lui Iov

lui Dumnezeu propuse, ca plăsmuit spre zapis,

rămășagul.

Se știe de taifasul scurt și ce-a urmat,

dar ce nu știm și nici Ispititorul

nici până astăzi n-a avut habar

că lutăria unde Iov fusese îngropat

ajunse moștenire

din neam în neam unui olar.

Și printre oale, ocarine și ulcele

și lebăda ulciorului de nard,

din albă prohodire și din psalm durut

olarul

pipăind zvâcnitul de lumină

a meșterit din lut potirul

pe care Iisus l-a folosit la Cină.

Șoptire, glas, sau vreun eres părelnic?

Olarul

între vis după istov

pe raft a auzit potirul

spunând povestea celui ce fusese Iov

ulciorului cu smalțul feciorelnic.

”… eu am văzut

ce nici Satana nu avea pe fus

cunoașterii

cum inima-mi va fi aleasă

nu numai iesle Nașterii

ci că va fi mireasă

lui Iisus.

De fiecare dată

când suferința  îmi șușotea pe roată

și lacrima și lutul

gândeam la Cina de Lumină –

potirul care fuse lutul meu

abia suflat de spuze

chiar însuși Dumnezeu o să-l sărute

pe buze.

OPREȘTE-MI TIMPUL, DOAMNE…

Tags

, , , , ,

OPREȘTE-MI  TIMPUL, DOAMNE…

Chiar necerut m-ai covârșit cu timpul,
de darul Tău  spinarea se apleacă.
De ce ai fost atât de milostiv cu mine,
Te-ntreb a câta oară,
că lemnul meu ciudat
nu-i bun nici pentru schit de toacă,
nici de vioară,
nici lumii ca să-i fiu bărdacă.
Cu craii stau alături
în noaptea sfântă-a Nașterii,
și îngerul cu degetul m-arată:
” Ce caută în Betleem copacul
cunoașterii?”
Apoi șoptește la urechea altcui
că-așa perversă-i seva
că voi distruge neamul omenesc
prin Eva;
iar mai apoi prin saltu-i
o să ajung, precum povestea duce,
să mă cioplească fiului  tău,
Marie,
lemn de cunoaștere, de cruce.
Oare așa să fie?
Colindul meu cu iz  golgotic
nu ași putea să-l săr?
Oprește-mă la poartă , Doamne,
cât timp mi-e fiecare creangă
o ceată îngerească
a florilor de măr.
Oprește-mi timpul, nici să-mi bănui rodul
ce ar putea către păcat să-ntindă
peste prăpăstii podul;
lasă-mă șoapta rostită de măr –
crudă și sfântă și albă colindă.

DUMITRU ICHIM          Kitchener, Ontario

DIN VÂRFUL MĂRII

Tags

, , , ,

DIN VÂRFUL MĂRII

 

Parcă mi-e dor din nou să fiu școlar

și să întreb la orele de geografie:

Dacă Pământul e rotund

atunci oceanele

cum ar putea să fie?

Si oare întrebarea

chiar ochiul nu-l încurcă

văzând corabia, ce vine către noi,

cum valurile mării

încet, încet le urcă?

Oare ne’nșeală largul

zgârcit când ne oferă,

la început, numai catargul?

 

Eu nu Te’ntreb ca alții:

Unde ești, Doamne ? Și de unde?

Ca nimărui mi-s mările rotunde,

oricare lege căzându-mi repetentă;

vezi, Tu – aici ,

în vârful de ocean –

inima Ta  – vecină –

o simt ca o tangentă

cum mă atinge cu arcușul nunții.

 

 

Veniți la mine, sunt nebunul care

am învățat să-i smulg lui Dumnezeu

din rădăcină

munții!

 

Poveste de Crăciun

Tags

, , , , ,

Poveste de Crăciun

 

După ce craii şi-au scos danie

din cufărul cu aur, tămâi şi diamante

pe marginea de iesle s’a oprit

o gânganie.

“Bunule Iosif, i-a spus,

lasă-mă şi pe mine

să-l văd pe Iisus.”

Bătrânul somnoros

i-a răspuns doar atât:

“Fugi de-aici vierme urât!”

Era aşa de mic şi sărac,

cu-o hăinuţă făcută din sac

şi-avea un bordei undeva după-o frunză.

Pruncul râdea

de giumbuşlucurile şi jocurile de-a ghici

ce le făcea pe-o bucată de pai

puiul de licurici.

Dar când să plece: “Vai mie

e noapte afară şi mama nu ştie

de mine, c-am plecat după stea,

uite-aşa,

şi-am ajuns până-aici.”

Atunci Maica Domnului

luă de la magi nişte clipe

modelându-i aripe,

iar la plecare în dar,

de după spetează,

din candela somnului,

a luat o rază

şi i-o’mpleti felinar.

 

Zbura ca fum de tămâie aripa meşteră

luminând toate ungherile

din peşteră

cu ‘nfloriri de aur şi tei,

apoi se opri  cu palmele strânse în rugăciune:

“Maică a Domnului îngăduie

în grabă să-i aduc şi pe-ai mei.”

 

Kitchener, Ontario, Canada

 

Dumitru Ichim

Colindând cu Esenin

Tags

, , ,

Colindând cu Esenin

Patru cai la sănii

pune-mi gând hoinar,

de Crăciun acasă

m-oi întoarce iar.

Zurgălăi să sune

a cleştar şi ger,

chiot, scrie-i lunii

virgula pe cer.

Neaua să scrâşnească

precum lupul prins,

cum trecură anii

brazi cu părul nins!

Hai, bade Esenin

urcă’n troica mea,

pe sub pini copilul  –

tremurândă stea.

Ne aşteaptă mama’n

pragul cu bureţi:

– Fii ai rătăcirii,

pe-unde-aţi fost băieţi?

Si-o să te sărute:

– Nu pleca, rămâi!

Eu ţi-oi face semnul

să spui tu întâi:

“Hei, voi sănii, sănii…”

izbă sub mălin,

dat-am zării anii,

dar la toţi – străin.

Toarnă mamă vinul

să sorbim din stea

că ulcica-i goală

ca şi viaţa mea.

Prea târziu colindul

coborâi pe runc,

peştera-i pustie

de fugarul Prunc.

Mi-a nins mărul vremea

Fiului Pierdut,

ia-mă’n braţe mamă,

iartă ochiul mut,

şi pe brad anină-mi

drumul meu hai-hui

să fim iar cu Pruncul

şi cu mama Lui.

SILENT NIGHT

Tags

, , , ,

SILENT NIGHT

Uite pe aici zbura îngerul!

Cu fiecare nervură te strig înger al nopţii luminoase.

De ce din tăcerea ta numai rugina îmi cade în ochi?

“Silent night, holy night…”

Ning îngerii albi acoperind şi poarta şi bradul.

“All is calm, all is bright…”

Unde să fug de mine în această noapte?

Toate porţile mi s’au închis.

Primiţi cu colindatul? întreba Iosif,

şi toate hanurile din Betleem erau pline,

iar în cele din urmă a găsit o peşteră

în care s’a născut Pruncul.

Ingere, câte lumini sunt în vitrinile lumii

în această noapte în care îmi bâjbâi sinele!

“Fecioara astăzi pre cel mai presus de fiinţă naşte…”

Cum mi-au tăiat toţi brazii din suflet!

Si eu aşi vrea să mă nasc…

“Si pământul peşteră Celui neapropiat aduce…”

Iată inima mea – fusese cerul în care îngerii

se jucau cu mine de-a v’aţi ascunselea –

e grajd de animale acum

cu iesle, bălegar şi paie.

Trezeşte-mă Dătătorule de Lumină.

Lacrimii mele îi este de ajuns

chiar şi o şoaptă de înger.