• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Tag Archives: moarte

PSALMUL CE-AR FI FOST AL MORȚII

10 Thursday Mar 2016

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

moarte, PSALM

12141139_421790808011302_3485253378179690966_o

În seara asta, lămpii, mai mică-i fă spovada,
Cât umbra, jucăușa de-a moartea-n dos de moară
Și cântă-mi din lăută, cum va-nflori zăpada
Ningând pe cetini negre, oftat de corn în seară.

Mai toarnă-mi din ulciorul cu smalț din șoapta lunii,
Ce-a mai rămas din sturzul ce-a ars o noapte-ntreagă.
Săruturile noastre le-or număra alunii,
Că-i greu să le ții minte când mi-ești atât de dragă.

Dar unde-a pierit baciul cu fluierele sale,
Să le-mprumut spre puntea pe ape ca argintul?
Mai știi de parastase, ștergare, căni și oale,
Când trup de alăută își mlădie alintul?

”Metaforei cu ușa, ea-mi zice, ‘nchide-i cleampa!
N-ar fi păcat de lună, s-o concurezi cu lampa?”

PSALMUL IUBIRII FĂRĂ DE MOARTE

31 Thursday Dec 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 8 Comments

Tags

Iubire, moarte, PSALM

01
În buze și nu-n vorbe e sfânta băutură,
Că-a vinului e cinstea, oricât de scump clondirul.
Arunci metalul nobil că a trecut prin zgură?
N-ar fi absurd ca moartea, vieții să-i dea girul?

În toate ești, Iubireo, chiar și-n băutul morții,
Când două se fac una, ca din doi ochi privirea.
Cum poți să fii luminii Lumina, care zbor ți-I,
Iar nu gândirii pure să-I dai asemuirea?

De glodul sfânt hrănește cu flăcări albe crinul,
Altaru-mi de argilă-i cumva prejos jertfirii?
De-aceea spun, nu oala, ci mai de preț e vinul,
Că sângele-ți, Iubireo, e al dumnezeirii.

Mă cumpănești cu umbra, dar eu Te gust cu lutul,
Învingător e-nvinsul, așa cum e sărutul.

PSALM LA ULTIMUL NASTURE AL MORȚII

09 Monday Nov 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

moarte, NASTURE, PSALM, ULTIM

andrew wyeth

Foto: artist, Andrew Wyeth

Cred c-aș greși Iubirii să o numesc Cel-Veșnic.
Nu sita îmi gândește făina când i-o cern?
Aici e diferența, de-i zicem Cel-Etern;
Nu seul lumânării, ci inima e-n sfeșnic.

Cine a spus că bate, bogat fu-n vânt de glavă!
Nu-i inima nici piuă, nici ceas bătând zălug.
Iubirea-i vâlvătaie, nemistuitul rug
Adulmecându-ți dorul cu miere, sau otravă.

Câtă furtună zace în norul blând de lână!
Lumina ți-o faci cântec, dar fluierul nu-l ai, ca
Prin cobră să-ți danseze, să îmblânzești leoaica
Saharelor din tine, zâmbindu-ți într-o rână.

Precum sărutu-i moartea, același ce îl strig… Mă
Imploră pentr-un nastur ce-a mai rămas enigmă!

NICI MOARTEA NU MAI E CE-A FOST

17 Friday Jul 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

moarte

maria-c899i-c3aengerul1

Nici moartea nu-i ca moartea
așa
cum fuse ieri!
Contemporan cu ea,
în fiecare zi discutăm peste gard
nimicurile.
Adesea zâmbind,
ne schimbăm plicurile
cu adresa greșită.
Aseară
m-a întrebat
dacă mărul meu mai face mere.
De alea, pârguite a ispită
din prima cădere de stea.

Și mi-am zis:
Oricât de năpraznică
și neîncălecată în șea,
încă mai tânjește
după vinul prea sfânt purtat în ulcior
de prima muiere.

Și-am întrebat
pe vecina-mi, săraca,
dacă poate să muște
cu placa…

LEGATĂ-I MOARTEA SUB BLESTEMUL CUNEIFORMEI

20 Wednesday May 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 5 Comments

Tags

BLESTEM, CUNEIFORMA, LEGATĂ, moarte

alba-cruce-de-trei-metri-amplasata-la-locul-accidentului-aviatic-de-catre-satenii-din-horea-244005

LEGATĂ-I MOARTEA SUB BLESTEMUL CUNEIFORMEI

”De când m-a părăsit (Enkidu), nu mai înțeleg nimic din viață și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care capcanele-și ascunde în inima pustiului. Dar acum hangiță, de vreme ce te-am întâlnit, spune-mi cum să scap de moartea de care tot timpul mi-e teamă.” Hangița răspunse lui Ghilgameș: ”O, Ghilgameș, unde rătăcești la voia întâmplării? Viața veșnică pe care o urmărești, n-o vei afla. Când zeii au plăsmuit omenirea, au hărăzit oamenilor moartea. Viața veșnică au păstrat-o pentru ei!”
( ”Epopeea lui Ghilgameș”. Tăblița a zecea.)

Pe unde spusul
pâlpâie a teamă,
că nu cunoaște zidul de nisip
cum să-l ridice și să-i prindă mării
descântecul de nemurire din ghioc,
de-acolo graiul meu, în sus,
prin porțile de foc,
cu tot adâncul codrilor te cheamă.

Cu tine-alături, chiar strunele frumseților tăcând,
se face taina
mai cu-adânc, nepământeană,
că-apusul înfrunzește ceru-a verde,
când peste umăr mă aplec, în cântec,
din albul lui ca din ulcior să beau.
Degeaba zeii tăi sunt zei când n-au
gustat vreodată
minunea limpezimilor din gene,
prin care dorul
adumbră a luceafăr și sărut,
izvorul
din izvor,
mereu neînțeles de-ngălbenita tigvă
a cugetului rău mirositor.

Ca lupii către lună,
mi-e inima
de bucurie când se roagă,
când tu răsari,
‘naintea lunii, brațelor flămânde.
Răsună cedrii cât îmi ești de dragă,
iar pomilor le crește
în zvâcnet răsăritul înflorind.
Ecoul se-ntoarce-n cântec
când mijlocu-ți cuprind…
Nimicuri discutăm, de frunzele căzute,
ce n-au știut
de timp să se ascundă-ntr-un sărut.

Eternul cântă chiar prin firul ierbii
vibratul lui oprindu-și-l icoană.
Când mai presus de lume te iubesc,
tu n-ai văzut izvorul
cum se coboară din strană,
iar cerbii
cu fruntea aplecată-i pun coroană
și bându-l i-o sărută?

De unde cedrii-or fi-nvățat
că mult mai agrăindă e tăcerea
când se oprește ceru-n alăută,
și celui ce-i iubit și celei ce-i e dragă
le dă tot cântecul nespus,
unul din altul
spre vârf de dor să se culeagă.

Când m-ai răpit,
din ceruri să-mi privesc pământul meu,
puțin mai mare ca un bob de curcubeu,
tristeților adâncul le-am grăit:
De-acolo jos, până aici se vede
lumina primului sărut
când lutul meu văzduhul ți-a sorbit.
Dă-mi-l din nou și fă-mă muritor,
în duh sălășluirea să ți-o port
ca vinul sacru luminându-se-n ulcior.

Cu tine-n brațe
peste bordeiul morții pot să zbor!
Au nu văzduhurile lumii
Cel Veșnic ți le-a dat spre înflorire?
Tu-mi spui de moarte
cu ecuațiile frânte-n didahie.
Cum să fiu prost
pe brânci să-i îngenunchi în cotineață,
când preacuratele văzduhuri
le port în brață
cu veșnicia lor atât de vie?

Săraca moarte!
Decât să fi umblat
ca haimana curvind prin cimitire,
mai bine-ar fi-nvățat puțină carte.
Nu e jenant
o moarte-ntreagă-a fi cacealmagiu?
La tot ce-i înțelept, iar bunul simț predomină,
să-i dai cu bota-n baltă
ca să rămâi de pomină
că ești păros ca broasca la cetire?
Că delicatul semn hieratic
al cuneiformei, de-o-ființă focului ca fire,
ce pe sub buche încă mai tresaltă,
nu-i cui, crampon,nici scoabă de sicriu,
ci litera cu care iubirile se scriu,
chiar lumea cealălaltă
începe spre Iubire
cu același semn:
al cuielor ce au pătruns în lemn!

POETUL, FULGUL ȘI MOARTEA

22 Saturday Nov 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

FULG, moarte, poet

guerlain

Numai un poet
ar fi în stare
să pândească prin gaura cheii
cum e-n lăuntrul de mugur,
în iatacul spre taină de floare.

Moartea
tocmai trăsese perdeaua
și dezbrăcată, își încerca
nourul alb de mireasă.

( Preaușernicul gând
alungu-l,
mai departe
de-orice fel de-ndoială!),
dar fulgul
împinse rapsodu-ntr-o parte,
ca el s-o privească pe moarte
întreagă și goală
ca-n undele lunii.

– Ca să fie a lumii crăiasă
are nevoie, nu de-un poet,
ci de-un ochi pânditor ca de lup,
iar voalul dantelei de fulg
după șoaptele mele-ar putea
măsura să-i ieie
pe trup,
că-i singura –
foc și petală
sărutului cu-otrăvi de orhidee.

21.11.2014

Sfârseste-mi moartea…

27 Monday Oct 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

moarte, Sfârseste

cosmetica-melci4

Sfârşeşte-mi moartea,
Cusutului grăunte
Înnoadă punctul.

Mai e puţin de murit
Melc silabisind luminii.

TARE DOR MI-E DE MOARTE

15 Friday Aug 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

DOR, moarte

06_CLIIMA20140605_0246_5-pomana

De câte ori nu ne spunea bunica:
”Să nu v-atingeți de cireșile morții,
din cimitirul pădurii de pe deal,
că toți care-au mâncat din ele
pe rând, pe rând au murit…”

”Bunica săraca,
în gândul nostru ziceam,
cum pot să știe bătrânii
mai mult decât noi despre moarte?!”

Erau pe-atunci
acele praznice grozave
cu sarmale,
găină friptă,tăiței cu lapte,
grâu fiert cu scorțișoară
înmiresmat cu nucă și bomboane
și străchini înflorate,
sfielnice linguri din cântec de lemn
și ulcica
având la urechile toartei în loc de cercei,
exact –
cireșele negre-ale morții…!

Desculți – vrăbiuțe prin colb,
cu îngeri rătăciți printre noi,
îmi amintesc
pe tușa Măriuca fugind după noi,
cu furca de tors și țipând:
”Ghiavolii, ghiavolii,
hoții fură cireșele morții…”
Și noi râdeam,
izgoniți din grădina de sus,
cu hohote pân’ la urechi…
Seara bunica pe rând ne certa
că iar dădusem năvală
peste cireșul morții,
dar noi tăceam,
gândul obraznic pritocind:
”Ce știu bătrânii despre moarte?!
Ei n-au gustat
niciodată
cireșele negre, amare
și-atât de dulci și frumoase
ca pozele din carte.”
Ce știu bătrânii despre moarte
când mie încă mi-e dor
de cireșele ei?

Dezbracă-ţi moartea…

15 Sunday Jun 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Dezbracă, moarte

dragoste-de-noapte

Dezbracă-ţi moartea
Şi vino langa mine
Albă secundă.

Şoaptele cad din cuvânt
Timpul ninge afară.

Cu frică, moarte…

13 Friday Jun 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

frică, moarte

pocalulsarutuluipicturaacrilicepelemn_thumb

Cu frică, moarte,
Paharul meu l-ai băut.
– Ce bine-i acum!

Lin şoptea la ureche
De etern dezbrăcată.

← Older posts

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 416 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...