Poveste de Crăciun

 

După ce craii şi-au scos danie

din cufărul cu aur, tămâi şi diamante

pe marginea de iesle s’a oprit

o gânganie.

“Bunule Iosif, i-a spus,

lasă-mă şi pe mine

să-l văd pe Iisus.”

Bătrânul somnoros

i-a răspuns doar atât:

“Fugi de-aici vierme urât!”

Era aşa de mic şi sărac,

cu-o hăinuţă făcută din sac

şi-avea un bordei undeva după-o frunză.

Pruncul râdea

de giumbuşlucurile şi jocurile de-a ghici

ce le făcea pe-o bucată de pai

puiul de licurici.

Dar când să plece: “Vai mie

e noapte afară şi mama nu ştie

de mine, c-am plecat după stea,

uite-aşa,

şi-am ajuns până-aici.”

Atunci Maica Domnului

luă de la magi nişte clipe

modelându-i aripe,

iar la plecare în dar,

de după spetează,

din candela somnului,

a luat o rază

şi i-o’mpleti felinar.

 

Zbura ca fum de tămâie aripa meşteră

luminând toate ungherile

din peşteră

cu ‘nfloriri de aur şi tei,

apoi se opri  cu palmele strânse în rugăciune:

“Maică a Domnului îngăduie

în grabă să-i aduc şi pe-ai mei.”

 

Kitchener, Ontario, Canada

 

Dumitru Ichim