23 Monday Apr 2012
Posted in Poezii
Tags
06 Monday Feb 2012
Posted in Poezii
Tags
întâmpine, Duhului Sfânt, Dumnezeu, Fiul omului, Iisus, lumină, Maica Domnului, poezie
N’au fost nici harfe să îngâne merii,
ci numai piatră pe piatră,
cuiburi de piatră sub grindă de piatră
a viespe de
slovă scufundându-se’n lespede
până’n rărunchii tăcerii.
Nici fluiere n’au fost și nici tâmpine
când Simeon a venit să-L întâmpine.
Totul de piatră. Cremene mută.
A-ngenuncheat Bătrânul în cuvânt
ca văluritul lunii pe vioară –
acum lumină și-apoi iarăși tărie:
”Marie
și Pururea Fecioară,
așteptărilor mele-mprumută
Pruncul tău și-al Duhului Sfânt…!”
N-au fost nici goarne, nici tâmpine
când Simeon a venit să-L întâmpine,
ci doar alături piatra încerca străluminii
amestecul de sânge cu-al sfintelor ape
spre cristal limpezind negrăit axion,
pe când Bătrânul își strângea în pleoape
povara de lumină a lacrimii, cu greu,
așa cum pe ascuns
o plânse însuși Dumnezeu
pe lemnul de toiag al lui Aaron.
28 Wednesday Sep 2011
Posted in Poezii
Tags
Fiul omului,
profeţeşte peste aceste oase de timp
cum fiul muntelui prooroceşte primăvara
când spusul nu e măgură de timp,
dar nici rostirea de crai nou peste cuvânt.
De la un apus la altul
e numai răsărit.
De la un răsărit la altul
e numai soare.
De la un soare la alt soare –
sămânţa ghindei din bucoavnă.
Au uitat oamenii de cum să trăiască
sulimenindu-şi frica din umbra de frică.
Mărire ţie soare, mărire Tie!
Crudul fiord mi-l zbaţi prin inimă şi gând:
dedesubtului tău – genunea genunilor
se cunună cu alte genuni.
Prin soare soarele le străbate,
ţesându-le adâncului, somnului…
tot mai transparente’n străvezimi
osului primar din lumină.
Cu firea din vin şi din grâu
ating visul din stropul de rouă
şi soarele zâmbind
în locul meu repetă profeţind –
deasupra osului de timp –
cuvintele ce le-am uitat din lumină.
