CIMITIRUL ”SFÂNTA VINERI”

Tags

,

index- trandafir pt. cimitirul Sf.Vineri

Pentru prima dată
purtai pantofi cu toc
și ruj pe buze.
Era prima oară
când îndrăzneam
să-i duc unei fete
un trandafir, cu sfială,
și la concert s-o invit.

Poate și astăzi
ar putea să te-amuze
cum rupeai petală cu petală –
ghicitul iubescului joc…

Purtai
pantofi cu tocul cui
și ruj prima dată pe buze.
Era primul meu trandafir,
ud de rouă – cântând,
și te-am întrebat, aproape plângând:
– Nu crezi că îl doare?
– E un joc, e o floare,
dă-mi-l pe-al tău că-i la rând…
***
Azi mi-ai scris să te iert
că pe-atunci n-ai știut,
eram tineri…
Mă inviți, ca demult, la concert,
dar nu știi că pe locul
sălii de teatru de-atunci,
cu trandafirul,
e astăzi cimitirul…

Cât a putut să crească
”Sfânta Vineri”!

GLASTRĂ SCUMPĂ DE CRISTAL

Tags

, ,

closeup of Dale Chihuly blue glass art

Toate cuvintele sună la fel,
cum norii nu pot fi decât nori,
dar tăcerile mele-nfloreau
spectrul luminii
cu încă vreo două culori.

Numai eu
te-aș fi putut îmbrățișa
cu celelalte două
ce ascundeau și cheie și inel,
dar tu te-ai scuturat de rouă
și te-ai dus.

Acum târziul tău mi-l taci,
iar nu tăcerea crudă când iubești
și-noți un cântec de la mal la mal,
ci una îngăimată în veștejit apus.
Nu te întreb: Cum te-ofilești,
iubita mea?
Și cum să fiu gelos
că altă inimă te ține
în brațele celui mai scump cristal?

NUMELE ȘARPELUI

Tags

,

sarpele-in-rai

Și șarpelui trebuia să-i dea un nume,
că era frumos ca un colier
pe care-l pierduse prin iarbă
Constelația Fecioarei.

Adam era singur.
Vicleanul
se strecură în fața lui pe alee:
”Cine te-a pus să dai nume și sfat
fără să știi de femeie?
Ești sigur că El ți-a suflat
asemănările Lui întru tine?
Poate că bietul o fi oftat
după mine.”

Când Preaslăvitul pogorât-a în rai
a suflat în inima lui Adam
petalele-ndrăznite doar
de orhideee
și o rosti pe Eva din Adam –
jumătate – inima lui, jumătate femeie.

Fu lăudat Adonai,
cu psaltirionul și harpele,
de toate luncile din rai.

Era puțin spre-nserare
când Eva văzând șarpele
i-a stors dintr-un fagur certare,
anume:
”Cum de-ai rămas fără nume?
Numai eu chematul ți-l știu.
Așteaptă-mă sub mărul înflorit.
Vin și eu,
puțin mai târziu!

FÂNTÂNĂ LA MARGINE DE CUMPĂNIRI

Tags

, ,

troita-din-zona-maramuresului-1486

După ce dogarul
Ți-a isprăvit,
cum a știut mai rău,
prea noduroasa-Ți troiță,
cum trebuia să-și aibă chinuirea
tâlharul,
pe-un lemn încrâncenat
ca sângerul.
Seara
au venit la el
fiara
cu îngerul
și l-au rugat să-mi cioplească fântânii
doagele ciuturii.

***

Despre Tine
ce ar putea să-mi toarcă penița?

Cu lemnul cumpănirii
mi se-nalță găleata
dintru adâncuri,
fără de grabă,
cu limpezimile Tale,
și buzele-Ți arse
în șoaptă le-ntreabă:
”Te mai doare troița?”

Din neam de cruce
mi-e cioplitul drept,
din agrăiri de toporâște și secure,
aici la împlinire de pădure,
cu țara-ntreagă Te-aștept
măcar de Paște să cobori,
de pe troiță, pe pământul nostru,
iar dacă vezi că tac până la doagă
e că atunci
când Însetatule atingi
cu buza Ta potirul meu de lemn
lumina îngenunche-n ghinda lui
până acolo unde apa tace
și-nfiorată, cu răcoarea ei,
Ți se închină și se roagă.