“El silenci de les primeres paraules” [‘Tăcerea primelor cuvinte’] de DUMITRU ICHIM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
EL SILENCI DE LES PRIMERES PARAULES
Tan estúpid fiu
i tan pur en tot,
com els primers homes
antany
quan no hi havia paraules,
sinó de mirada i silencis
s’entenien
en la llengua de les flors de pomer.
Com fou el meu silenci –
lluna nova o lluna plena?
El teu,
en gatzara de llum,
cap a la paraula féu un pas,
però tot el silenci restà.
…i tanmateix…
Te’n recordes
Quan els llavis tot i callant ens reprengueren:
– “Beneïts,
com no coneguereu des de la primera volta
el silenci de les primeres paraules?
TĂCEREA PRIMELOR CUVINTE
Atât de proști am fost
și-atât de puri în toate,
ca primii oameni
dinainte
când nu erau cuvinte,
ci din privire și tăceri
se-nțelegeau
în limba florilor de meri.
Cum o fi fost tăcerea mea –
crai nou ori lună plină?
A ta,
în neastâmpăr de lumină,
către cuvânt făcu un pas,
dar tot tăcere a rămas.
…și totuși…
Tu ți-aduci aminte
când buzele tăcânde ne certară:
-Prostuților,
cum n-ați știut de prima oară
tăcerea primelor cuvinte?
dumitruichim 