PSALM LA ULTIMUL NASTURE AL MORȚII

09 Monday Nov 2015

Tags

Foto: artist, Andrew Wyeth

Cred c-aș greși Iubirii să o numesc Cel-Veșnic.
Nu sita îmi gândește făina când i-o cern?
Aici e diferența, de-i zicem Cel-Etern;
Nu seul lumânării, ci inima e-n sfeșnic.

Cine a spus că bate, bogat fu-n vânt de glavă!
Nu-i inima nici piuă, nici ceas bătând zălug.
Iubirea-i vâlvătaie, nemistuitul rug
Adulmecându-ți dorul cu miere, sau otravă.

Câtă furtună zace în norul blând de lână!
Lumina ți-o faci cântec, dar fluierul nu-l ai, ca
Prin cobră să-ți danseze, să îmblânzești leoaica
Saharelor din tine, zâmbindu-ți într-o rână.

Precum sărutu-i moartea, același ce îl strig… Mă
Imploră pentr-un nastur ce-a mai rămas enigmă!

PSALMUL DIN URMĂ

04 Wednesday Nov 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 1 Comment

Tags

PSALM, URMĂ

Voiai inima-n palmă? Cum, n-ai citit-o-n scoică?
La ce folos e perla dacă-un inel n-o prinde?
Azi cerul pentru alta ultima-i stea aprinde.
Serghei Esenin, caii înhamă-i iar la troică!

Mă arde setea zării și-amurgu-l beau ca vinul.
Ce dacă-mi urlă-n urmă, ca anii duși, dihănii?
Dă bici, și zurgălăii nuntească-se la sănii.
La capăt e sărutul, din buze ca rubinul.

Fulgi mari să înflorească dantelărind năframă.
Dă chiot lung de nuntă și vinul vechi să-mi dai că
Alături ne vom pierde pe drum de balalaică
Până sorbi-voi glasul ce peste râu mă cheamă.

Serghei Esenin, ninge spre-al toatelor devreme…
Mai e puțin și-ajungem acasă-ne-n poeme!

PSALMUL DELTEI

02 Monday Nov 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 13 Comments

Tags

delta, PSALM

Privighetoarea noaptea geloasă nu-i pe gâște,
Când caută ascunsul, la pragul Tău prin stele,
Că briciul nu se-ascute cum faci cu-o toporâște
Ci-l mângâi pe obrazul din cea mai fină piele.

Nu buzduganul, șoapta a dărâmat imperii.
Nu e învinsă piatra de trăznet, stropul apei
Cu-ncetul o subjugă, cum toarce firea cerii
Femeia cu fiorul abia-nserat al pleoapei.

Cu focul de cărbune e rudă diamantul,
Ce-asemeni se aprinde când dorul Tău m-atinge.
Te vreau nu ca sihastru, ci pătimaș c-amantul.
Nu ai spre împrumuturi un iad ce nu se stinge?

Ca lupul să Te urlu până la stins de lună,
Când vom fi deltă mării, vioară Tu, eu strună.

PSALMUL ÎNVIERII

31 Saturday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Înviere, PSALM

Mă doare mai mult seara, când nori spre-a amurgi nu-s,
Ci-albastrul pur al nopții, steaua amar de castă,
Arțarului îi țese vis greu, c-ar fi Longinus,
Ce Te-a împuns pe cruce cu sulița în coastă.

Nu ar fi fost mai sigur, de-a morții îndoială,
În inimă – străpunsul, în două să o frângă?
De ce atunci în coastă – dovada vrut finală,
Când ar fi fost mai practic, cum sta în partea stângă?

Mai trist ca toți arțarii, de primul om se spune!
Era atât de singur, că Domnu-n îndurare,
Luând în somn o coastă făcu prima minune,
Asemeni cu lumina când a uitat de soare.

Din coastă-a fost femeia – lut sfânt și al durerii,
Iar tot din locu-acela și fructul Învierii.

PSALMUL SĂRUTULUI

30 Friday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

PSALM, sărut

Foto: Maya Foltyn – Distant Dream

Mușcatele, sau crinul? Cum:sau? Poate o floare
Să fie mai mult floare decât o înflorire?
Ca la femei, presusul frumseții-i dat de mire
Și-i numai pentru una. Cântar iubirea n-are!

Gelos – doar pentru mine, nici sus și nici pe lângă!
Nu-Ţi schimb îmbrățișarea pe mii de constelații!
Când x-ul Tău le scapă prin triple ecuații,
Întreg, iar nu fărâmă te vrea odaia stângă.

Ca pe-un vânat Te caut, iubind precum stihia,
La foc răspund cu focul împărtășindu-i verbul.
Din psalmul apei line m-adăp, cum soarbe cerbul
Numai înaltul undei ce Ți-a furat tăria.

Chipul luminii, ochiul, l-ai dat să-nalțe lutul,
Iar buzelor să-și beie din semnul Tău sărutul.

PSALMUL IUBIRII

29 Thursday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Iubire, PSALM

Ca sabia-i Iubirea, nu-i floricea de linte!
‘Nainte de-a fi spadă, de ger nu mușcă fierul?
De-l exilezi din vatră, de foc tot ține minte!
Netotule, Iubirea nu o ascunde cerul!

Țârcovnici, cărturarii știu totul s-o descrie.
Poți ține vinu-n clocot pecetluit sub doagă?
Cum Te iubesc! Doar apa, cu murmurul Te scrie,
Când după lotus steaua se-apleacă și se roagă.

Ești și nu ești în toate, c-a fi Ți-ai luat ca nume.
Culoare, sau mireasmă – or fi isprava strunii?
Iubindu-Te, nu roza, ci spinu-l vreau anume,
Că foc nu e rostirea, ci ghimpele furtunii.

Chiar dacă-aș fi blasfemul, Iubirea, zic mereu,
Că fără ea Cel-Veșnic s-ar declara ateu.

PSALMUL CELEI DE A DOUA JUDECĂŢI

28 Wednesday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

DOUĂ, JUDECĂŢI, PSALM

Parcă-am trăit arțarul, cândva-n străfundul lumii,
Că frunzele de flăcări dau inimii oglindă.
Când fiecare creangă ar vrea să Te cuprindă,
Nici zestrea de văzduhuri spre-a fi destulă nu mi-i.

Prea Te ascunzi de-o vreme, zici că așa e jocul.
Argintării de brumă, Tu îmi vorbești de nuntă.
Țeși bobului scânteia cu literă măruntă,
Tot amintind aripei să-și bea din moarte focul.

Când cerul și pământul vor arde înnoirii,
Nemistuitei Flăcări – din nou îmbrățișare!
Să fii pe-un jilț zaraful? Cum ai putea Tu oare
Să zornăiești păcate când se sărută mirii?

Purtatu-ai pe umeri, Iubireo, lumea toată,
Nici la sfârșitul lumii nu scapi de judecată?

PSALMUL CERULUI DE TOAMNĂ

27 Tuesday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

cer, PSALM, TOAMNĂ

E-n îngânări safirul… Tot mai adânc prin ram ne
Sfâșie limpezimea, precum un dor de moarte
Din alte calendare, ce ierni n-au să condamne.
Unde te-ascunzi, Iubire, că-n toate mi-eşti departe?

Și totuși, precum seara, când o închid pleoapei,
Te simt atât de-aproape, că frunzele-mi se scutur.
Nu-mi ești în pretutindeni, nu-i valul firea apei?
Oglindă nu-i răsfrântul de mac zburând ca flutur?

Mai verde-mi este ierbii, în toamnă, catifeaua.
În răsărituri crude, ‘naintea iernii-s merii.
Negându-și crisalida, prin noapte crește steaua,
Ușor, boare de șoaptă, din somn să nu mă sperii.

Safirul din tărie mă doare de iubire!
Îmi ești mai drag ca ochiul, cum să nu-Ți fiu privire?

PSALMUL FĂRĂ TITLU

24 Saturday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Fără, PSALM, TITLU

Sursa foto: Pinterest, CopuDesign

De-ajuns îi era roșul,de ce i-ai dat și spinul?
Nu-i lacrima povară cât ochiul poate duce?
Ca țipătul luminii ce a-njunghiat rubinul
Te-aud pe muchea-mi strâmbă lucind încă-o răscruce.

Din nou mușcă-ntrebarea. Beteagă-i şi hapsână!
Ce-o fi frumosu-n sine de poate-atât să doară?
Să-și amintească spinul cum a trecut prin mână
Ca inima-mi s-o frângă ca pâinea-a doua oară?

Nu i-a gândit petala nici acul, nici andreaua.
Din cele zece gânduri, jumate-au fost nebune.
Stând în genunchi pe iazu-mi, cui i se roagă steaua?
Cum nu-mi rodește vatra pâinea dospind minune?

Grăia un om cucernic: ”Știu că nu știu nimica!”
– Mai strigă-mi mers pe ape! Eu știu că știu – da’i frica!

PSALMUL DE SEARĂ

23 Friday Oct 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

PSALM, SEARĂ

Tu nu m-ai vrut ca vrejul, să-mi târâi tânguirea
Prin colbul ce odată va sta pe cruci și carte.
Din osul unui cântec mi-alcătuiși zidirea,
Dând aripei din setea băutului de moarte.

În slovă, târzielnic, de-apari în miezul serii,
Pe hartă doar sahare cu dunele mă-ndrugă.
Tăcerea Ta în toamnă o sorb cu floarea-Ți merii…
De-aceea îngeri frunza și-o scutură din rugă?

Averile furtunii mi-au tâlhărit din vârstă.
De ce-ai chemat nisipul cu Chefa, să-Ți fiu stâncă?
E-a Ta dezlănțuirea!. Și-atât de bine Îți stă
Chemându-mă cu marea, ca inima de-adâncă.

Ca să vânezi Iubirea – nu sulița, nu scutul!
De unde-a-nvățat Iuda să prade cu sărutul?