Cum să-nțelegi furtuna şi-a codrilor catismă,
De n-ai iubit vreodată? Cum să-ți culeg ce scapă
Din jertfa de culoare a șapte cerbi din prismă?
Cum lacrima și gheaţa pot fi aceeași apă?
Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagară!
Eu am văzut-o-n flăcări. Colb de cenuși, ca boare
Plutea peste adâncul ce cu adânc se zboară,
Când pân’ la os tot cerul din aripă te doare.
Pofteai simbol păunul, să ți-l aduc, superbul,
Jucând cu evantaiul, perlat Edenu-n dar pe
Maci vii opriți în pene! Mândriei tale, cerbul
Ți-aș fi adus în stemă, nu șubred gât de șarpe.
Dragon visam în luptă, foc până’n bolți să zvârlă,
Dar te-a răpit păunul cu capul de șopârlă.
dumitruichim 