Foto: artist, Andrew Wyeth
Cred c-aș greși Iubirii să o numesc Cel-Veșnic.
Nu sita îmi gândește făina când i-o cern?
Aici e diferența, de-i zicem Cel-Etern;
Nu seul lumânării, ci inima e-n sfeșnic.
Cine a spus că bate, bogat fu-n vânt de glavă!
Nu-i inima nici piuă, nici ceas bătând zălug.
Iubirea-i vâlvătaie, nemistuitul rug
Adulmecându-ți dorul cu miere, sau otravă.
Câtă furtună zace în norul blând de lână!
Lumina ți-o faci cântec, dar fluierul nu-l ai, ca
Prin cobră să-ți danseze, să îmblânzești leoaica
Saharelor din tine, zâmbindu-ți într-o rână.
Precum sărutu-i moartea, același ce îl strig… Mă
Imploră pentr-un nastur ce-a mai rămas enigmă!
iubirii, vesnicia… Iubirii, eternitatea…