În sunet drumul…
04 Friday Jul 2014
Posted in Uncategorized
04 Friday Jul 2014
Posted in Uncategorized
03 Thursday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Toate cuvintele sună la fel,
cum norii nu pot fi decât nori,
dar tăcerile mele-nfloreau
spectrul luminii
cu încă vreo două culori.
Numai eu
te-aș fi putut îmbrățișa
cu celelalte două
ce ascundeau și cheie și inel,
dar tu te-ai scuturat de rouă
și te-ai dus.
Acum târziul tău mi-l taci,
iar nu tăcerea crudă când iubești
și-noți un cântec de la mal la mal,
ci una îngăimată în veștejit apus.
Nu te întreb: Cum te-ofilești,
iubita mea?
Și cum să fiu gelos
că altă inimă te ține
în brațele celui mai scump cristal?
03 Thursday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Și șarpelui trebuia să-i dea un nume,
că era frumos ca un colier
pe care-l pierduse prin iarbă
Constelația Fecioarei.
Adam era singur.
Vicleanul
se strecură în fața lui pe alee:
”Cine te-a pus să dai nume și sfat
fără să știi de femeie?
Ești sigur că El ți-a suflat
asemănările Lui întru tine?
Poate că bietul o fi oftat
după mine.”
Când Preaslăvitul pogorât-a în rai
a suflat în inima lui Adam
petalele-ndrăznite doar
de orhideee
și o rosti pe Eva din Adam –
jumătate – inima lui, jumătate femeie.
Fu lăudat Adonai,
cu psaltirionul și harpele,
de toate luncile din rai.
Era puțin spre-nserare
când Eva văzând șarpele
i-a stors dintr-un fagur certare,
anume:
”Cum de-ai rămas fără nume?
Numai eu chematul ți-l știu.
Așteaptă-mă sub mărul înflorit.
Vin și eu,
puțin mai târziu!
02 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Tags
02 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
02 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
După ce dogarul
Ți-a isprăvit,
cum a știut mai rău,
prea noduroasa-Ți troiță,
cum trebuia să-și aibă chinuirea
tâlharul,
pe-un lemn încrâncenat
ca sângerul.
Seara
au venit la el
fiara
cu îngerul
și l-au rugat să-mi cioplească fântânii
doagele ciuturii.
***
Despre Tine
ce ar putea să-mi toarcă penița?
Cu lemnul cumpănirii
mi se-nalță găleata
dintru adâncuri,
fără de grabă,
cu limpezimile Tale,
și buzele-Ți arse
în șoaptă le-ntreabă:
”Te mai doare troița?”
Din neam de cruce
mi-e cioplitul drept,
din agrăiri de toporâște și secure,
aici la împlinire de pădure,
cu țara-ntreagă Te-aștept
măcar de Paște să cobori,
de pe troiță, pe pământul nostru,
iar dacă vezi că tac până la doagă
e că atunci
când Însetatule atingi
cu buza Ta potirul meu de lemn
lumina îngenunche-n ghinda lui
până acolo unde apa tace
și-nfiorată, cu răcoarea ei,
Ți se închină și se roagă.
01 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Tags
01 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
01 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Mă-ntrebi:
”Din lupta cu îngerul
cine pe cine a-nvins?
E cineva care știe?”
Nu e.
De partea mea – vâslele
odihnite în formă de cruce
așteaptă
mireasma de tei rusalin
să fie bătută în cuie.
De partea lui –
mi-au rămas imensele aripi,
dezbrăcate-nainte de luptă
cu ciudă,
neputând să intre cu ele,
prin poarta bolților mele.
Ce vom face cu aripile lui?
Moartea
nu poate din nou să le-mbrace,
dar nici eu măsurii nu pot.
Trecerii marelui fluviu de somn
numai aripi de înger se-aduc,
dar trebuie să fie ardere de tot
că numai flacăra făcându-se floare
e-ngăduită să zboare
taina de ghimpe și cui
ca Rugul să rămână nestins.
30 Monday Jun 2014
Posted in Uncategorized
Tags

Foto:Michael Clarck – Opal sculpture
Mărul
ne-a învățat
lumina greșit
și-acum o scutură…
De data aceasta
o s-o rescrie din nou
după amintirea din harpe.
Mă uit la buzele tale…
Cântec al meu,
de ce ai zâmbit
ocolindu-mi ecoul?
N-am zis nimic,
doar că mărul micuț
nu-i mai mare ca oul
argintatului șarpe.