Tags
Inima-mi zbură
Din colb de policandru:
– Uite vipera !
– Nu-ţi fie frică-i ceasul
Cioplit picior de masă.
Inima-mi zbură…
01 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Tag Archives: zbor
MUNTELE CE ZBOARĂ
25 Friday Apr 2014
Posted in Uncategorized
Ieri a-ntrebat pe părinți:
”Voi ați văzut vreodată
un munte cum zboară?”
Grijulii părinții
ironia toată
și-adună:
”L-o fi bătut prea mult
soarele-n cap!”,
șușotesc ceva între ei,
apoi în hohote,
ca de o glumă bună,
îl trimit să se joace din nou.
A fi copil e-un handicap
până mai crește.
Trebuie multă răbdare
ca să-l dezbari
de tot ce-a-nvățat de la mare.
Muntele copilului e de nisip.
Vine marea cu valurile,
tiptil cu măruntele,
să vadă curioasă
dacă a terminat muntele.
În cele din urmă
vine cu-n val,
de parcă din cer se coboară,
și amândoi aleargă fericiți:
”Muntele, muntele nostru
uite-l cum zboară!”
A fi copil
e-un handicap
de care cu-ncetul se dezbară.
Și îl îngăduie:
”Nu e nimic rău,
se consolează părinții-ntre ei,
o să crească mare,
e doar un tertip.
E-o joacă-n nisip.
Cine-a văzut
un munte ca să zboare?”
…dar copilul e fericit
că muntele lui
și al mării,
precum norul,
a învățat tăria și zborul.
Înainte să facă alt munte
(despre care părinții
i-au spus
că-i o muncă-n zadar)
se întoarce cu încă-o-ntrebare,
neprevăzută-n tâlc de socoată:
”Marea, ca și mine,
ar vrea ca să știe
cât de mică-i sămânța de muștar?
Voi sunteți mari,
ați văzut-o vreodată?”
VINOVAT PENTRU ARIPI
23 Monday Apr 2012
Posted in Poezii
VINOVAT PENTRU ARIPI
Macul
îl ceartă pe fluture:
”Oprește-ți petalele!
Nu te juca prea mult
cu ispita de zbor
de-a lungul clipei
înflorind creanga, sau tina.
S-ar putea să te scuture.
Si eu ca tine am fost,
dar din greșală-am atins
lumina
cu vârful aripei.
FAGURUL DE MIERE
23 Monday Apr 2012
Posted in Poezii
Tags
FAGURUL DE MIERE
” Iisus le-a zis: Veniți să prânziți. Si nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe : Cine ești Tu?, știind că este Domnul.” ( Ioan 21,12)
Și noi, fecioare,
dar prin aripi cu îngerii-n rudenii,
am așteptat pe Mirele la denii,
nu cu ulcioare,
ci pentru Înviere
I-am pregătit un fagure de miere.
Cât am lucrat la el,
cu aripa-n stihiră flămândă pentru zbor!
Plecase de la nuntă
și chiar și de la Cina
ținută-n foișor.
Murise. Dar mormântul era gol.
Pustie și livada
și nici măcar frânturi de-ecou: Marie!
Prin trestii se zărea Tiberiada.
Afară de pescari – pustie.
Și totuși unde valul
de-a timpul nostru dăscălind limanul
ne aștepta cu brațele deschise
Galileanul
ca un cireș ce peste noapte
înflorise.
dumitruichim 