Tags
O panseluţă…
16 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
16 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Tags
16 Wednesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Noi niciodată nu ne-am spus
ce toți îndrăgostiții-și spun,
dar când te strâng în brațe,
sau cârlionțul ți-l adun,
lângă sprânceana
din zborul negru de lăstun,
la ce folos, la ce folos
ar fi îngăduirea-n vorbe
cu ceairul,
spre-a fi ca toată lumea?
Ciulina înflorindul când și-l tace
cu cerul ei întrece trandafirul.
Suntem prostuți,
dar ce contează
că nu știm cântecul cu aripi
să-l prindem în ierbar.
Lasă-i pe alții să vorbească de sărut!
La ce folos? La ce folos…
Tu, cântă-mă tăcând încă o dată,
așa cum numai tu
tăcerile-mi le taci,
că nimeni n-are nume mai frumos
decât tăcerea, albul meu mesteacăn,
întruchipând sălbatica lumină
neprinsă încă-n vorba
spoitului cu var!
15 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
15 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized
15 Tuesday Jul 2014
Posted in Uncategorized

foto: Sabin Balasa – Exodul spre lumina
În frescă zugravul,
cu boieluri, îl scrise
ca pe o târâtoare de rând,
dar el încă
avea-n amintiri
primul nume-al luminii,
ca pe o cheie vrându-i răsucirea
în inima femeii,
prin neatinsul de gând
cu subțirimi de alint
în priviri,
spre auz,
pe obraz.
Era frumos
ascunselor răpiri,
până-n extaz,
ca un râu îmbrăcat
numa-n petale de-argint,
apele lunii
cu solzii a undă cântând.
Adam îl privea speriat,
neștiind cum să spuie,
că-n ochii lui a zărit
floarea rotundă de cuie.
Numai Eva,
care zeci de nuanțe
descifra dintr-o simplă culoare,
bănuia
ce-ar fi putut Sabaot
să fi promis înaltului arhanghel,
dintâiul,
când i se odihnise pe prag;
știa de călcâiul
celeilalte Fecioare,
la împliniri de timp rotite-n tors,
și i-a furat,
mușcând din rămășag,
destinul lui
căderii veșnice în sus,
de-a fi în Dumnezeu întors,
iar nu o târâtoare.
11 Friday Jul 2014
Posted in Uncategorized
11 Friday Jul 2014
Posted in Uncategorized
11 Friday Jul 2014
Posted in Uncategorized
”Ce-ai vrea să fii
când vei fi mare,
așa cum oamenii sunt mari”
m-ai întrebat
când împărțeam cireșe
și eram copii.
Tu n-aveai număr pe atunci,
nici uniformă-albastră
ca azi în clasa-a treia de liceu,
nici eu
pe degete cerneală.
Te ascultam
cum îmi citeai din carte
de prințul ce-n broscoi s-a prefăcut.
Și ți-am răspuns,
îngândurat privind și în departe,
precum un cântec
peste propriul lui ecou:
”Când voi fi mare
aș vrea să te sărut
ca-n Făt Frumos
să mă transform din nou!”
10 Thursday Jul 2014
Posted in Uncategorized
Tags
“Fil d’herba” (Firul de iarba) de DUMITRU ICHIM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
FIL D’HERBA
Fil d’herba:
Grill, per què la lluna
Entre els teus grillons
Es pon? L’estel sense
Llàgrima – so en agulla
FIRUL DE IARBĂ
Firul de iarbă:
Greiere, de ce luna
Printre greierii tăi
Apune? Steaua fără
Lacrimă – sunet în ac
10 Thursday Jul 2014
Posted in Uncategorized
“El silenci de les primeres paraules” [‘Tăcerea primelor cuvinte’] de DUMITRU ICHIM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
EL SILENCI DE LES PRIMERES PARAULES
Tan estúpid fiu
i tan pur en tot,
com els primers homes
antany
quan no hi havia paraules,
sinó de mirada i silencis
s’entenien
en la llengua de les flors de pomer.
Com fou el meu silenci –
lluna nova o lluna plena?
El teu,
en gatzara de llum,
cap a la paraula féu un pas,
però tot el silenci restà.
…i tanmateix…
Te’n recordes
Quan els llavis tot i callant ens reprengueren:
– “Beneïts,
com no coneguereu des de la primera volta
el silenci de les primeres paraules?
TĂCEREA PRIMELOR CUVINTE
Atât de proști am fost
și-atât de puri în toate,
ca primii oameni
dinainte
când nu erau cuvinte,
ci din privire și tăceri
se-nțelegeau
în limba florilor de meri.
Cum o fi fost tăcerea mea –
crai nou ori lună plină?
A ta,
în neastâmpăr de lumină,
către cuvânt făcu un pas,
dar tot tăcere a rămas.
…și totuși…
Tu ți-aduci aminte
când buzele tăcânde ne certară:
-Prostuților,
cum n-ați știut de prima oară
tăcerea primelor cuvinte?