Nici gâsca, nici găina, nici alte ouătoare
Iubirii-s semn heraldic, ci numai alb cocorul,
Aripa care-și zboară apusul roș ce doare,
Că-i vis de foc ca vinul ce struguri încă doru-l.

Chiar dacă bolta-n aur și-a potcovit crai-noul,
Cocorul niciodată n-a gelozit potcoava.
Rodirea coase-i prețul de jug ce-l duce boul,
Pe robotirea morții nuntește crud otava.

La gloate dă-le circul și hleb ca să petreacă!
Dacă le mușcă biciul le crește-n sânge calmul.
Nu dați mărgăritarul din stihul vostru-n troacă:
Tu n-ai știut, Poete, c-o să-ți sfâșie psalmul?

Zbor alb, întruchipare, cu Dumnezeu de-o seamă,
Doar lacrima Luminii putea să-i fie mamă.