Cum să-nțelegi furtuna şi-a codrilor catismă,
De n-ai iubit vreodată? Cum să-ți culeg ce scapă
Din jertfa de culoare a șapte cerbi din prismă?
Cum lacrima și gheaţa pot fi aceeași apă?
Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagară!
Eu am văzut-o-n flăcări. Colb de cenuși, ca boare
Plutea peste adâncul ce cu adânc se zboară,
Când pân’ la os tot cerul din aripă te doare.
Pofteai simbol păunul, să ți-l aduc, superbul,
Jucând cu evantaiul, perlat Edenu-n dar pe
Maci vii opriți în pene! Mândriei tale, cerbul
Ți-aș fi adus în stemă, nu șubred gât de șarpe.
Dragon visam în luptă, foc până’n bolți să zvârlă,
Dar te-a răpit păunul cu capul de șopârlă.
dumitruichim 
O metaforă pe cât de inedită, pe atât de convingătoare! Nu m-aș fi gândit niciodată la gâtul păunului ca fiind un „șubred gât de șarpe”. Credeam că e doar mlădios. Acum, cred că e atât de lung și mobil, pentru a-și putea admira nestingherit coada cu ”maci vii opriți în pene”.
Încă un psalm de Duminică! 🙂
E într-adevăr groaznic! Ca un cap de șarpe! Nu poți să le ai pe toate – și fund și cap, și amândouă să fie cu superlative! Mulțumesc, doamna Ronescu, pentru comentariu și aprecieri!
“Nu pomeni Iubirea de n-ai fost Niagară!
Eu am văzut-o-n flăcări.”… va convine, sunteti la doi pasi de ea! (ma rog, cu oarecare indulgenta 😀 … de cand o auziti, ati invatat sa-i tineti isonul… am avut o zi frumoasa cu acest psalm in suflet! 🙂
Ce mă bucur că ai avut o zi frumoasă cu acest psalm în suflet! Mulțumesc, Ancaviz33! 🙂
PS
Pt. cei pentru care Niagara s-ar părea că ar fi prea departe, pt. comoditate le pot trimite un video și niște hărți poștale… :))))
Nu va osteniti, se pot gasi si pe internet 😀
… cu-atat mai mult cu cat poetii sunt imprevizibili, de multe ori trimit cate ceva doar ca sa aiba ce lua inapoi… 😀 😀