Gelos, până acolo unde sfătos ți-e ghimpul,
De ce n-am fost cu tine ca fiara de hapsân?
Cum de-am lăsat ca moartea să-ți fie tot, chiar timpul?
Pe-atunci, mere de aur şi basm purtai în sân.

Puteam să fim alături – oglindă în oglindă!
Ai fi avut și-azi părul ca peana de la corb,
Inel din păpădie și-un braț să te cuprindă.
Iaz mi-ai fi fost prin codri, sărut c-o stea să-ți sorb.

O, nu te cert de cârja ce-o tremuri pentru scuze,
Și nici pentru obrazul boțitului șofran.
Îmi ești la fel de dragă, cât încă porți pe buze,
Ironică și mândră, surâsul de mărgean.

Eu te-am zidit de vie să-mi fii la psalmi fereastră.
Aici nu intră timpul, aceasta-i cartea noastră!