Voi știți ce e porfira prea scumpelor postăvuri?
Despre jurnalul scoicii nici azi nu te cutremuri,
Că-n locul obrintirii spre putrede otrăvuri
Născu din limpezi ape înalte requiemuri?

Retrasă în chilie, i-e inima cât macul,
Cât punctul de suspensii ce-l pui dumnezeirii.
Săgeata nezburată mai fină fu ca acul,
Iar victima nu-i hoitul, ci prețul nemuririi.

Din străvezimi, adâncul îi fură morții sita,
Pentru sărut, se cere chiar jertfa de lumină.
Căci perla Celui-Veșnic cercând a-i fi ispită,
Căzu pe-obraz de cântec în luminata-i tină.

Altoiul Tău, Iubire, nu e făcut de bardă.
Lut când aprinzi în perlă, continuă să ardă.