Despre mine aveți toate datele
chiar
și-ale verișorilor mei:
cedrul, molidul și pinul.
Nu am declarat poemele lunii,
nici tot seninul,
nici tot verdele
pe sub iarnă rămas,
dar mai ales
ce-am vorbit cu Dumnezeu
la taifas.
I-am spus:
”Cea mai bună scândură,
pentru-a Răstignirii din icoană
e-n partea răsăritului meu.”
Când l-am văzut că se-ngândură
și stropul de ploaie
se-anină sub geană,
și eu –
cu-o negura-n priviri:
”Ce ar fi, Doamne,
eu cred c-ar fi destul,
să mă oprești ca icoană
numai îngerului
Bunei Vestiri?”

Cam acestea-s toate
din chestionarul cu Țesătorul de Har.
A!
Uitam să declar
că la plecare mi-a dăruit,
abia cules din nori,
un curcubeu.
Și iar era să uit:
Și-un zâmbet!
Atât de fin
precum în somn se-aude
suflarea unei flori.