Părea că trupul lui cândva
fusese cumpănire, sau curgere de ape
iar ea
în despletiri de noapte închipuite-n sălcii
prin pieptul lui ca prin oglinzi se răsfira,
dar cred că mai aproape.

Într-un târziu fără târziu,
puțin în glumă șuguind a vis,
ca floarea spre ursită s-a deschis:
– Aud cum inima ta zboară
aceeași fâlfâire spre-un nu știu ce,
mereu.
Ce-ar fi din cușca ei să-i împrumut,
ție privirea, iară ei,
tăriile de dor din cerul meu?
– Tu inima nu mi-o cunoști.
E ca și tine, lasă-o în pace.
De nu am sta îmbrățișați
( și hoțu-i fură încă un sărut!)
s-ar încrunta exact cum ai făcut.
Nu o lăsa în cerul tău
că s-ar putea după năravul ei
pe unul din noi doi să ne atace.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

…și eu trebuie să plec.
Mare,
nu te-am întrebat niciodată,
când te desparți de tine
cum o fi urcarea spre nor?
Te doare?

…înțeleg, înțeleg, înțeleg…

Și totuși
cum de tăcerea lacrimilor noastre
fiind de-același sânge
e de-o ființă cu urma Lui sărată?

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

”Care pustiu la ora asta
o mai fi deschis?”

Te strângi în brațele mele,
dar eu tot greșit te-nțeleg
c-ai vrea să mă săruți,
dar tu îmi arăți cele două clepsidre,
de mâna a doua,
ce-abia le-am cumpărat.

”Nu mai suntem copii.
În Cetate
trebuie să ne purtăm
ca fiind oameni mari.
E nepermis să mergi
fără cuvinte-n clepsidră
pe străzile Cetății.
Uite-l la colț pe Diogene cerșind,
cu lampa în mână:
Dați-mi și mie măcar un pumn de nisip!”

Ochii tăi
îmi caută pădurile-n priviri,
și din nou
înțeleg greșit c-ai vrea să mă săruți,
dar ei mă imploră:
”Tu nu-nțelegi clepsidrele ni-s goale?
Că-i nepermis ca să mai fim copii?
Neapărat
avem nevoie de nisip, de cuvinte…
Care pustiu
la ora asta o mai fi deschis?”

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

Apoi s-au aprins luminile în sală
și a trebuit să coborîm spre plecare.
Cum poate un ecran
pe care-a curs atât de mult sânge,
pe care-atâtea vieți
ca arborii s-au rupt prin întuneric,
cum poate să rămână
atât de alb și liniștit ca o pânză de mort?

Ne strângem mâinile mai strâns,
cum crește frigul din ecranul alb!
Și la ieșire
tragem cu coada ochiului
cum umbrele noastre trec pe ecran
și-ți spun de oglinda
chiar murdărită de timp
oricât de puțin,
trebuia demult aruncată…

Ce bine e să cobori
spre plecare…

Îi rămăsese
numai numele
Scosului-din-Apă
faraoană.
În rest, ca un sul de carte –
deșertul desfăcut spre citit,
rană cu rană.

De ce pentru Prințului Viului
vorba spurcată a moarte
de viperă
colcăie prin cuvinte
mărginiri săpate spre groapă?

Fiii Pustiului
țipă la el sub pojarnica vastă:
Dă-ne apă,
dă-ne apă,
dă-ne apă!

…și a lovit cu toiagul, cu bățul,
la stâncă în coastă,
și din vâna ascunsă în piatră
izvorul
și-a început dezmățul
gâlgâitor de ape fecioare.

Pe Fiii Pustiului,
cu bărdăcile pline-n spinare
nisipul,
râvnitor pentru lut de ulcior, prea hain
prin focul de colb pe rând i-a trecut
dincolo de pragul străin.

Ultimul,
cu numele de Faraon- Scos-din-Nil,
văzând apusul roșu cum plânge
ca un copil,
s-a dat în lături,
însetatului soare
făcându-i loc să bea
din curata răcoare
ce până-n suflet
cu ceruri de noapte te-adapă,
dar din coasta de piatră
curgea acum
numai sânge,
sânge din coastă curgea
amestecat cu apă.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

Dincolo de mine
sunt eu.
Acolo va trebui să ajung
pentrul lăutul de rapăn.
În mine ești numai tu
și apele, cărările
din despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezi
nici măcar nu întreba
cum se poartă iarba pe acolo
cusută pe gherghef cu acul,
sau cât ar trebui să așteptăm
până când copacul
ne va da vioara-napoi
să cântăm cu-același arcuș
cele șapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de mine
de unde încep a fi eu…
Într-o seară
vei simți un tors de mirodenie străină
ca din străfundul codrilor de pin
de parcă s-ar striga
ei însăși peste începutul lor de vreme.
Respiră-mă atunci și nu te teme…
Voi fremăta despre căsuța din pădure
unde-am văzut că se ascunde Dumnezeu
să înflorească neștiut de nimeni
cântec de buze cât fostu-I-am altoi.
Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

…dar până atunci
trebuie să ajung dincolo de mine,
pe unde se purcede către eu.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario