…iar Petru i-a-ntrebat a doua oară,

cumva și a dojană de pelin:

– ”În capul vostru ce era

de ați crezut că e-un străin,

și nu Iisus?”

– ”I-am spus

rămâi cu noi

că ziua se aplecă înspre seară

și-i doar la începutul săptămânii.”

Dar Petru i-a-ntrerupt din nou,

că neputând să-i creadă

le râcâia cuvântul spre dovadă:

”Și cum  adică L-ați recunoscut

 abia la frântul pâinii?

Era la fel (cum amintirile mă dor!)

așa ca în ajunul morții Lui în foișor?

 

Numai Ioan zâmbea

gustând pe îndelete taina,

de-ajuns credinței zborul,

cum bradul își îmbracă haina

cu nasturi de rășină,

așa veșmântul lor le mirosea,

nu a pescar, ci a lumină

din pâinea aburindă de la Cină

când o frângea Învățătorul.