Oare ce o fi un lucru în sine?
Între bolovan și luceafăr
e numai diferența de ceruri,
în rest amândoi sunt tăceri.
Fața văzută –
ce-a primit sărutul luminii,
iar cea nevăzută –
din drumul banal
al deznădejdilor noastre.
Oare tăcerea lor n-o fi plâns
de o ființă cu-al nostru ascuns?
Poate cândva
între noi n-o fi fost poartă
tărâmului nepătruns,
ci doar o candelă
care acum s-a stâns
între noi,
la căpătâi deșert de limbă moartă.
La rândul lor
și lucrurile au aprins întrebare
cu tâlcul mai amar și mai greu:
Oare
ce o fi omul în sine?
Lucrătorului de lucruri
de-o fi asemănare,
cum poate fi în stare ca în cușca lui
să-L prindă chiar pe Dumnezeu
numindu-i ziua Vinerea cea Mare?