Oare ce o fi un lucru în sine?

Între bolovan și luceafăr

e numai diferența de ceruri,

în rest amândoi sunt tăceri.

Fața văzută –

ce-a primit sărutul luminii,

iar cea nevăzută –

din drumul banal

al deznădejdilor noastre.

 

Oare tăcerea lor n-o fi plâns

de o ființă cu-al nostru ascuns?

Poate cândva

între noi n-o fi fost poartă

tărâmului nepătruns,

ci doar o candelă

care acum s-a stâns

între noi,

la căpătâi deșert de limbă moartă.

 

La rândul lor

și lucrurile au aprins întrebare

cu tâlcul mai amar și mai greu:

Oare

ce o fi omul în sine?

Lucrătorului de lucruri

de-o fi asemănare,

cum poate fi în stare ca în cușca lui

să-L prindă chiar pe Dumnezeu

numindu-i  ziua Vinerea cea Mare?