O, io, io…
Ce bogat am fost
în clasa a șaptea
primară!

Ea stătea lângă fereastră,
avea părul ca noaptea
și ochii de viezure –
iaz înserând lângă moară,
amărui spre pelin,
breton, uniformă albastră.

Era
cea mai frumoasă fată
din clasa a șaptea…

Odată
întorcându-se,
spre ultima bancă,
mi-a zâmbit,
așa, din senin.

O,io, io..
Ce bogat am fost
în clasa a șaptea!
Pentru prima poezie,
da, pentru…
Am primit așa de mulți bani
c-am cumpărat în trei volume
pe Monte Cristo,
iar pentru noi, anume –
răsfăț de zile mari,
la cofetăria din Centru,
savarine
și de două ori înghețată!
O, io, io…
Ce bogat
am fost în clasa a șaptea!

***

Prin ce sertar îngălbenește
fotografia mea de atunci
ce i-am strecurat-o-n pupitru?
Aveam ochii mari ca de cerb
speriat de cornul lunii
curgând prin brădet
și cât de mândru,
pe poză
cu creionul chimic i-am scris:
Ichim Dumitru,
elev în clasa-a șaptea și poet!