Ora Lui eu n-o pot
s-o frâng
sau s-o beau dintr-o dușcă…
Auzi cum bate un clopot?
De ce te sperie
clopotul?
Câinele ce latră nu mușcă.
O, ce bucuros se zbate,
în lanț,
când mă întorn acasă!

Prin care țară
mi-a curs drumul? Viața,
fără de nor, în ropot…

Din pânea pribeagului,amară,
ar trebui să frâng,
până la cântărirea ei de comând,
să dau săracului câine flămând,
flămândului meu clopot,
dar nu pot,
dar nu pot,
dar nu pot…

– ”Prin care țară și-a cui viață?”,
sărmanul meu clopot
mă-ntreabă, zbătându-se-n lanț
de bucurie.
– ”Nimeni nu știe, nimeni nu știe,
vânătorule de vânt
și păzitor de umbră și ceață…
Și totuși,
ia și tu din vocala-mi amară,
amândoi la fel de flămânzi
și fără de țară…