Tags
Pe partea din Sud…
13 Wednesday Aug 2014
Posted in Uncategorized
13 Wednesday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Tags
13 Wednesday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Lumina fâlfâindu-i fără vânt,
în fața ei
precum în Nazaret odinioară,
grăi către Fecioară:
” Nu am venit să te-nspăimânt,
Înțelepciune care-ai vlăstărit
neînceputului Cuvânt
abisul tainei către rod ;
că fiecărui muritor
solie-i am de trecere și pod.”
…iar Maica,
chiar Fecioară, tot Maică a rămas!
Il ispiti pre înger, cu șagă parcă-n glas:
”Vezi, nu cumva la nimeni să mă spui,
bogată sunt în dor cu dor din dorul Lui!
Dar altceva tu ce mă sfătuiești
să iau în straiță și să-I duc de-acasă?”
” Luminilor din dor – Împărăteasă,
tu strop de rouă
ce necuprinsul mării L-ai legănat în brață,
de unde să-ți fiu sfetnic ca să-ți îndrug povață?
Necugetatele genuni
le-ai prins în rost și chiag
ca floarea lunii, dincolo de gând,
nuntindu-și raza crengii de lămâi,
Fiului drag
îi ești de-ajuns, spre El urcând,
că însăși veșnicia-ntinerește
la frumusețea cea dintâi.
Genunile din ele puzderie se nasc,
ca undele de apă se prind și se desprind
și altor cercuri spirala și-o desfac,
când galaxii se despletesc din hău în hău.
Tu îi aduci de-acasă
ce-i mai de preț
din lumea voastră-n săhăidac
cărarea primului colind –
străină taină chiar lui Dumnezeu
amirosind lumește
ca trandafirul și finicul tău.
12 Tuesday Aug 2014
Posted in Uncategorized
”Sărută-mă
cu sărutările gurii tale,
că sărutările tale
sunt mai bune ca vinul.”
(Cântarea cântărilor, I,1)
Iar în ziua a șasea,
a luminătorilor de pe pământ,
delta a grăit oceanului:
”Sărută-mă
cu sărutările gurii tale,
că sărutările tale
sunt mai bune ca vinul.
Din coasta apelor tale sunt eu.
Sunt lumina ta,
luminătorul meu.
Iubește-mă
până nu se vor naște cuvintele
meșterite din piatră și aur.
Sărută-mă
cu sărutările tale,
iubindu-mă așa cum te iubesc
cu plutitoarele mele păduri,
pline de iepuri și lupi
și cuiburi cu sânii pe plaur.
Sunt coastă trupului tău.
Lasă-mă
să te îmbrățișez ca o deltă
cu toate brațele mele
și toate ascunsele rădăcini
ce zboru-și plutesc pe-ntinderi de ape,
înfipte în apele cerului
ca luceferi în noaptea tăriei.
Cuprinde-mă,
luminătorul meu,
până când voi deveni sub sărut
adâncului floare, chemărilor rod
cu scrisul de foc în sămânță.
Sărută-mă
cu sărutările tale…”
Iar în ziua a șasea,
a luminătorilor de pe pământ,
oceanul a grăit
către lumina răpirii lui din coastă:
”Sărută-mă
cu sărutările tale…
Se face seară, luminătoarea mea,
și seara va fi chiparos
nunții fără de noapte-n cămară.
Lasă-mă să te iubesc
cu toate stelele cerului meu,
sărutul să-ți cânt
din undă în undă
de la izvodul neștiutului hău
luiși însuși străinul,
până la delta îmbrățișărilor de râu
a numelui tău.
Că sărutările tale
sunt bune ca vinul
și dulci ca rodul cămării
din noaptea de grâu.
11 Monday Aug 2014
Posted in Uncategorized
11 Monday Aug 2014
Posted in Uncategorized
11 Monday Aug 2014
Posted in Uncategorized

foto: John William Waterhouse (1849-1917) – Mariana in sud
ÎNAINTE DE CULCARE…
Înainte de culcare,
pe rând vei scoate
toate
bijuteriile lunii
de la mâini,
de la gât,
din urechi
și toate cuvintele de dragoste
cu care te-am împodobit,
iar când din agrafă
vei despleti
noaptea să-ți cânte pe umăr
ca râul,
vei stinge becul și…
…și înainte de culcare
te va suna din nou telefonul:
– Nu uita pentru mâine –
sticla de vin,
prosop la lumânare
și grâul.
09 Saturday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Cerbii
nu s-or mira
să-mpartă cu mine
apelor
răcoarea din taină,
dar fântânile ochilor lor
spre-ale mele-noptând:
De ce porți astăzi
a soarelui haină?
Iar cerul mai pur
decât roua-n dativ:
De ce cântecul tău,
albastrului meu –
dureros leit-motiv?
Și freamăt și undă,
aripă, culoare, ciulină
și iarbă și buciumul serii,
cu steaua-n altoi
și tot ce spre mine se-nclină
se-ntoarce-nflorind înapoi
ca luna plină
răsărindu-și
toți merii.
Nu-ntreba nici de ce,
nici de cum, nici de când
și nici cum
început ne-nceput
începu.
Lasă buzelor forma tăcerii
așa cum trandafirul
rotește-n petală pe nu.
Tu,
cuvânt rostit al brațelor mele
aproape să fie săru…
08 Friday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Inima privighetorii
nu e toarsă cu fusul
de mână omenească,
precum nici cerul
nu cunoaște
degetelor spusul.
Ca flacăra,
înalta,
este inima privighetorii,
fără cusut al bucăților
una cu alta,
ci numai ardere.
Ca mistuitoarea flacără,
înalta,
inima privighetorii
adâncă-i
precum ochiul de copil
înveșnicind tăriilor
inul.
Din vârful ei
se vede până-n cealaltă,
a Maicii Fecioare.
Inima de privighetoare
îi tălmăcește suspinul,
înaltul
amarurilor,
apoi tace. La picioarele Lui –
ochii holbați
ai zarurilor…
Două inimi și-o singură
Vinere Mare
de la un capăt la altul.
07 Thursday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Tags
Copilul Mitrel
își caută litera mare,
ca pe-o strigare
adâncă
din apele de munte,
trecutele,
pe sub crinul de stâncă.
Auzi, te auzi?
…rochița ta galbenă…
…cum se juca vântul cu cântecul ei –
macii galbeni…și mâinile-ntinse…
și vântul din care puteai ca să bei
începuturi de lumi
din nechezatul
de stea și de mânz…
Cum se juca vântul
cu cântecul ei!
***
How do you spell it?
mă-ntreabă de la ghișeu
vameșul
de lucruri pierdute.
Nu știu nici eu
să spun pe litere,
galbenul rochiei tale, pădurea…
Aici M
se scrie pe dos –
W!
Se pronunță aiurea,
dublu you deși scrii dublu V.
Copilul Mitrel
își caută litera mare…
Ofițerul de vamă
cu W pe epoleți
și chipiu,
îmi face cu ochiul:
”Mă scuzi
că miros a târziu…”
Prin nori violeți
rochița norului galben
încă se joacă pe cântec,
dar vântul… Vântul
de unde-a aflat
că lacrima gustă la fel
ca târziul din sare?
Copilul Mitrel
își caută litera mare…
Cum pișcă
mustul ducându-și spre vin
înăspritul de toamnă!
Pe munți de literă-ntoarsă,
fantastice
apusuri de soare!
06 Wednesday Aug 2014
Posted in Uncategorized
Tags
Un bărbat
îți socotește culorile
pe degete,
cum ar număra de pe gard
ciorile:
Una, verde, trei,
roșu, cinci, albastru,
șapte
și nu mai are nimic
să-ți spună
după aceea,
ce fel de volănaș
or să poarte la hram.
Dar femeia,
Oh-o, femeia…
Cherchez la femme!
Între
Dumnezeu și diavol
( bine s-a zis c-ar fi struna
obsedată de harpe)
numai din culoarea
ochiului de șarpe,
nuanțele ei
spre-a i le descrie
i-ar trebui o mie
de nopți, ba greșesc,
o mie și una.