• About
    • LA VAMA A DOUA, CU YOHO

dumitruichim

~ Just another WordPress.com site

Tag Archives: lună

VOM FI LUNĂ PLINĂ DIN NOU

09 Tuesday Jun 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

lună, PLINĂ

luna-llena1

Se face seară în Sumer,
ca din fior păcatul,
iar din migdalul lui
răcoare ne-ncepută.

Am trimis Eufratul,
Regină,
să-ți aducă luna
de prin dumbrăvi de palmier,
când apele mării
pe primul născut din luceferi sărută.

Prin poiana fără de stele
va fi doar luna ta plină,
rămâi brațelor mele,
Regină!

Ai grijă de cântecul rar,
subțire-n safir și-n opale
ca pânza de fluture!
Ai grijă
să nu se scuture
colbul de aur, pulberea fină
a tristeților tale,
fără-ntuneric de vină.

Pe umărul meu,
visul ți-l simt în suflare,
ca o pală de suflet ce doare
legănându-și primele șoapte.

Eufratul s-a dus după lună…

În părul tău
se face tot mai noapte.
Cum stăm îmbrățișați amândoi,
parcă unul din altul răsare!

Sărută-mă, Regină!
Suntem numai noi,
cum luncă n-am fost niciodată.

Eufratul e-atât de departe…

Cine știe de-o fi să se-ntoarcă?!

Dar dacă,
prin vreun târg, undeva, răsăritu-a vândut
să-și cumpere şi el,
asemenea mie, lăută?
Aș zice,
pân’atunci fii luna mea plină,
sărut izvorând din sărut…

Iar dacă va fi să-ți aducă
răsăritu-napoi,
căutat din ecou în ecou,
o să ne cerem scuze c-am început
fără el
și vom fi lună plină din nou.

CÂNTEC PENTRU LUNA MEA

01 Sunday Mar 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

CÂNTEC, lună

4493601

Apele și cu păunii
mi-adormeau pe hoața lunii:
”Dormi, trag clopotul de rază
vis din mugur s-ai de pază.
Dormi, ca steaua în smaraldă
când în umbra ei se scaldă.
Dormi, ca răsuflatul ierbii
când îl beau cu ochii cerbii…

Obosit e nucul, credu-l,
tot cercând să-adoarmă iedul.
Macu-nfofolit în rochii
și-a-nchis sufletul și ochii.
Somn din stea izvorul beu-l
să-și adape curcubeul.

Unde-o fi ultimul tril?
După vis, tiptil, tiptil,
somn ușor, pe ape line,
către ea acuma trecu-l:
Nani, vis de mărgărit…”

– ”S-o crezi tu c-am adormit,
zise hoața. Stinge becul
și-aide fuga lângă mine!”

LA EUFRAT, LA ZĂMISLIREA LUNII

27 Friday Feb 2015

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ 2 Comments

Tags

EUFRAT, lună, ZĂMISLIRE

96693934_Susan_Seddon_Boulet_19411997__Brazilianborn_American_Goddess_painter__TuttArt__8_

foto by Sousan Seldon Boulet

LA EUFRAT, LA ZĂMISLIREA LUNII

Ninhursag
grăitu-a din nou către Ninlil:
”Ești încă timpului copil,
dar trupul tău e înflorit
atât de crud în foamea de rodit.
Să nu ți-l vadă dezgolit
nici Eufratul, nici palmierul,
dar mai ales Enlil,
luceafăr zvelt cum n-a văzut Sumerul.

Era spre seară.
Nu era nimeni să o vadă,
așa cum spune scrisul
tristeților de lut cu fiecare cui,
când printre sălcii o pândea
Enlil și raza strecurată-a lui
prin spinii trandafirului din dor.

S-a dezbrăcat Ninlil
până la cântecul cu forme de ulcior
alb cum îl ținuse-n palme tremurând
olarul ca pe visu-i drag.

Era când salcia pe mal
mai pâlpâia în verde spre-nserat
subțirea-nchipuire din chimval.
”Ești încă timpului copil,
așa-i grăise Ninhursag,
ferește-te
să nu te-atingă undele din iaz,
dar mai ales, ascultă-mă Ninlil,
ferește-te de gândul rău
ce ți l-a pus
Fiul-de-Cer cu sceptru și tiară;
din carnea ta va rupe ca o fiară,
luceafăr zvelt
cu buzele-nsetate
de trupul tău.”

O, niciodată
râu-prințul Eufrat
atâta lună plină în brațe n-a-nflorit
și-o săruta cu fiecare undă
cutremurat
până la piatra din străfund
cu care raiul s-a zidit.

În vremea-aceasta, ba greșesc,
nu se născuse timpul nostru,
parcă
era mereu april.

Din trestii cântătoare
o barcă
și-a făcut Enlil
plutind spre ea
ca mâl viclean spre lotus
când din lumină-i bea.

Luceafăr zvelt,
Fiul-de-Cer,
să nu o înspăimânte,
a început să-i cânte
cu inima, ca valul,
cum n-a cântat chimvalul
de când aduse, furt din cer,
focul iubirii din Sumer:

”Iubește-mă,
cum nu a fost iubire
de la-nceput de lumi,
de când mă știu.

Iubește-mă
presusului iubirii
pe-acolo unde numai noi suntem,
departe de cuvânt pustietor
ce-a bântuit spre tine Ninhursag.
Înoată-mi sufletu-mi și-mi spune:
Bine-ai venit la mine-n prag,
luceafăr zvelt ca palmierul!
Hai, spune-mi cât de mult ți-s drag
și-ți dăruiesc
înaltul din genune spre tărie
și-n patru colțuri lumea
ce-au înflorit Sumerul.

Vino,
în codru-mi mirosind a cetini
și a miresme de santal,
în brațe să te port
ca ardere de tot…
Frag pentru fragă,
buzele noastre
fântânii începutul
au să-nvețe
și numai cu sărutul,
întreaga-ți frumusețe,
precum e roiul în livadă,
povestea din lumini să ți-o culeagă!”

…și-l asculta Ninlil
dar nu înțelegea
hipnotizarea fiorului subtil
cum ar putea, cum a putut
ca vânătorului atât de drag…?
Dar sfatul dat de Ninhursag
suna tot mai departe
precum un dor pierdut,
ca visul roșu din ulcior –
durerilor de strugur
zdrobit sălbatic
sărut după sărut.
Pădurile se-aprind
și toate dintru toate ard.
Se-acopere în fugă
și pe sub cedri-aleargă
precum gazela ca să scape de ghepard,
dar inima-i uitând de Ninhursag
o sfătuia-nțepată de brădet:
Ce-ar fi să-ncetinez din fugă
cu pasul mai încet,
că tare m-aș vrea prinsă
în brațe de luceafăr și ghepard?
Pădurea inimii-i aprinsă
și toate-n mine ard.
La ce te-ajută sfătuirea
ce ți s-ar vrea să-ți fie gard
când focul ți-a trecut de poartă?

…și cum au ars!
Din ei numai sărutul
a rămas.
Ce a urmat,
din timp ne este rupt,
să nu citească lutul.

Tăblița este spartă,
dar ciobul încă arde
din veșnicia ce curgea la Eufrat.

ÎN MÂINILE NOASTRE E NOAPTE CU LUNĂ

04 Monday Aug 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

lună, MÂINI, noapte

1522082_718624214829114_287301577_n-kliana sofia

Ce frumos
o fi-n mâinile noastre
când sunt împreună?
A mea este stânga
a ta e lumina,
și-n mâinile noastre
e noapte cu lună.

Oare
sfioasele mâini
acum ce își spun?
Mâna mea îi așează
gulerașul alb de lăstun,
și amândouă
se-mbrățișează
din nou,
de parcă de-o veșnicie
nu s-au văzut
și se topesc
de-al dorului
subțielnic ecou.
Sst! Mâna mea
i-a spus că i-e dragă
și i-a furat un sărut.

Mâna mea e-acum cerul!
A ta este marea
cântându-și cărarea,
de flăcări jucate-n arginți,
numai de lună știută.

Sst! Mâinile noastre
din nou se sărută.
Crezi că fără de noi
pot să fie
de-ajuns de cuminți?

Trec cerbii lunii…

21 Wednesday May 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

cerbi, lună

poze_animale_salbatice-cerb-si-luna-www.codrosu.ro

Trec cerbii lunii…
În porţelan înfloare
Inul linului.

Ai uitat să-nchizi uşa
Poveştilor din mine.

Prin trestii luna…

03 Saturday May 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

lună, trestii

poza-trestii

Prin trestii luna
Şi-alină somnul. Un cuib,
Liniştea-şi strânge

Prin trestii aripile,
Cum foşneşte lumina!

Aseară luna

22 Tuesday Apr 2014

Posted by dumitruichim in Uncategorized

≈ Leave a comment

Tags

Aseară, lună

Luceafarul8

Aseară luna…
Credeam cireşul rotund
Plutind pste iaz…

Tata-l văzu înflorind
Şi i-a răsfrânt ecoul.

CÂNTECUL DE LEBĂDĂ

04 Tuesday Dec 2012

Posted by dumitruichim in Poezii

≈ Leave a comment

Tags

CÂNTECUL DE LEBĂDĂ, Invierii, lună, olarul, roată

73

CÂNTECUL DE LEBĂDĂ

– Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul
râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată.
– Eu sunt amarului amarul
din care noaptea cucuta se adapă.
Mi-e inima rudenie de ceapă,
bulb de otrăvuri groaznic de amare.
Eu lebedei, din ultima-i cântare,
îngân doar începutul –
sfâșietor de alb când se adună
din spuma răsăritului de lună
ce-și curge către timp amarul.
– Dă-mi inima, continuă olarul.
– Nu-i vremea încă;
Omul din Grădină
mi-a hărăzit paharul
spre dubla sete a durerii,
sărutul prea amar ce reciproc se bea
cu buze de lumină
‘naintea Invierii.

… și a plecat olarul
spre roata din cântarea mea.

Recent Posts

  • Răscruce
  • Psalmul pescuirii minunate
  • Desen in carbune
  • Psalm la Zidul Plangerii
  • Psalmul Nasterii

Archives

  • November 2020
  • January 2018
  • April 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014
  • July 2014
  • June 2014
  • May 2014
  • April 2014
  • March 2014
  • February 2014
  • January 2014
  • December 2013
  • November 2013
  • October 2013
  • September 2013
  • August 2013
  • July 2013
  • June 2013
  • May 2013
  • April 2013
  • March 2013
  • February 2013
  • January 2013
  • December 2012
  • November 2012
  • October 2012
  • September 2012
  • August 2012
  • July 2012
  • May 2012
  • April 2012
  • March 2012
  • February 2012
  • December 2011
  • November 2011
  • October 2011
  • September 2011
  • August 2011

Categories

  • Carte
  • Crăciun
  • English
  • Florica Batu Ichim
  • Fragment de roman
  • Haiku
  • Poezii
  • Proză
  • Recenzie
  • SERBAREA DE CRĂCIUN
  • Uncategorized

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Create a free website or blog at WordPress.com.

Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy
  • Follow Following
    • dumitruichim
    • Join 416 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • dumitruichim
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...