Foto: healing of the blind man by Brian Jeckel
Omul care vede cu mâinile,
mi-a zis:
”Lasă-mă,
să-ți mai citesc încă o dată
fața ta.
Cu vârful degetelor,
mi se pare
că am atins
o lacrimă uscată,
sau poate
un cântec de dragoste
din propria-i cenușă reaprinsă.
Se face seară,
mi-a spus iarăși.
Simt în aer mirosul de fum
al trenului pierdut.”
Și-a ridicat apoi
toiagul alb
și cu el
a dat semnul plecării.
Nu știam
că omul care citea cu mâinile,
ca un gropar, ca un profet,
era șeful gării
în care se vânduse
ultimul bilet.